La patiseria din statia de autobuz de la televiziune stateau la coada o doamna si un catel.
Sa ne intelegem, nu erau impreuna! Doamna era serioasa, corpolenta si incotosmanata iar catelul era un maidanez tanar si bucuros-tremurator. La cea mai mica miscare a doamnei se misca si catelul, si m-am intrebat ce il face pe el asa de sigur ca va primi ceva. Poate doamna ii adresase cateva cuvinte de incurajare, poate il si mangaiase, cine stie?! Catelul insa era convins ca e norocos si tot comportamentul lui nonverbal (hi hi hi! 
) indica nerabdarea cu care astepta sa se concretizeze pleasca pe care o astepta.
Dupa un minut-doua doamna a terminat de targuit, iar catelul nostru a inceput sa dea …as fi zis ca din coada, dar parca dadea din toata partea din spate, coada fiind doar un accesoriu… Doamna a manipulat continutul pachetului si a extras de acolo o bucata de covrig pe care a intins-o cu bunavoita tanarului nerabdator. Acesta si-a intins gatul cu gratie, a adulmecat oferta si….a ramas ca traznit. Covrig?!? I mean really…..covrig, cucoana?!?! Pentru asta am asteptat eu aici, pentru o mana de carbohidrati sau ce or fi aia, nesanatosi pentru tine si nesatisfacatori pentru mine??? Doamna noastra nu numai ca a lasat bucatica de covrig pe jos, dar a ales sa ignore complet refuzul tanarului rupand inca o bucata pe care a lasat-o langa prima. Apoi s-a intors un pic parand a spune daca ti-e asa foame sa faci bine sa mananci ce iti dau! si s-a indepartat.
Catelul a ramas privind in urma ei usor nedumerit. Iarna grea, monser…..a oftat el, si punandu-se in sezut a inceput sa priveasca in zare…….
) pe care se incolaceste o vulpe?
