Archive for August, 2008

Dimineata pe racoare

Sunt, fara doar si poate, o adepta a invatatului si invatarii. Consider ca daca intr-o zi am invatat un lucru catusi de mic, atunci ziua aia nu e pierduta.

Si ce simplu lucru e invatarea! Iti trebuie doar un pic de atentie, ochii deschisi un pic mai mult, si …. voila! Imposibil sa nu te pricopsesti cu ceva in plus!

Azi, desi este foarte devreme, am si invatat ceva! Deja! Am invatat ca oamenii care vin la birou mult inaintea orelor de program o fac (de cele mai multe ori) in scopuri personale. Sa citeasca ceva in liniste, nederanjati, de exemplu. Sa creeze ceva poate, in aceleasi context de liniste si nederanj.

Am invatat asta de la o colega care a venit hotarata la mine la birou sa ii rezolv ceva cu mult inaintea orelor de program, si spunandu-mi ca oricum nu se duce la superiorul ierarhic decat dupa 8.30, ca pana atunci …. stii…. cand vii la birou devreme vii ca sa citesti ceva pentru tine, si …. Asta mi-a zis ea, intrerupandu-ma din ale mele pe la 7.45.

Pai ….. nu a fost bine ca mi-a zis asta? Nu am invatat eu ceva de aici?

Anunțuri

Comments (2) »

zambete matinale

Grozave sunt diminetile (mai ales daca sunt LUNI! ) in care peste starea ta de „hei-rup” se adauga frumos o veste buna! Ai dintr-o data sentimentul unei plinatati pe care iti doresti sa o savurezi, sa o imparti, sa o destainui! Si iti doresti acolo in sufletul tau (de data asta in soapta, ca sa nu se sperie) sa persiste mult ….
…….. macar pana la urmatoarea veste buna!

Leave a comment »

Si inauntru si-n afara

Azi am avut o stare cu care nu m-am mai intalnit demult, si de care imi era tare dor ….

M-am simtit, fara sa stiu de ce si de unde, de parca m-as fi aflat in afara trupului meu si as fi privit in si inspre mine. Eram si inauntrul meu, si in afara mea, eram si pe scaun la multinationala, si pe terasa la mare…
Aveam cafea in ambele existente, doar ca o preferam (si inca o prefer) pe a doua… Avea, in afara de cofeina that goes by default intr-o zi normala, aroma nisipului plimbat in picaturi fine de catre vantul marin…. Avea toate ingredientele de care am eu nevoie ca sa respir: culoare, visare, liniste … Si mai avea ceva de care nu m-as lipsi niciodata daca as avea de ales: gust de caramel.
Pare o combinatie nefireasca? Sau ….. cel putin .. ciudata?
Eh ….
E marea mea, sunt visarile mele, aromele mele ….

I hope that tomorrow my coffee smells the same…..

Leave a comment »