Archive for Noiembrie, 2008

Daca …

… ar veni la voi Zana-Zanelor, sau Pestisorul auriu si fermecat , sau orice faptura despre care ati aflat (intr-un fel sau altul) ca poate indeplini dorinte …. Si daca fiinta asta v-ar cere sa va puneti o dorinta, una singura, si v-ar promite ca se indeplineste …. ce v-ati dori?

Care ar fi dorinta-dorintelor, the one-and-only for you?

Anunțuri

Comments (23) »

Ce as inventa ( I )

Daca m-ar duce mintea as inventa cate ceva ce mi-ar face viata mult mai usoara.

(1) TELEPORTAREA Are rost sa dezvolt pe tema asta?! Imi pierd in medie 2 ore/zi (estimare optimista) pe drumul acasa-birou-acasa.
(2) TIMPUL TRANSFERABIL Mi s-ar parea grozav sa pot lua (numai daca mi se ofera!) de la altii ceva din timpul pe care ei il au in plus. Nu mult, si nu mereu. Doar din cand in cand, la nevoie. Nu as abuza, oricum am capatat deja ceva timp in plus datorita inventiei de la punctul (1), dar sigur ar fi situatii in care m-ar ajuta foarte tare 2-3 ore suplimentare.
Cum ar fi?! „Ai sa-mi dai si mie 2 ore azi? Nu poti azi? Dar cand ai putea?” „Nu pot sa iti DAU 2 ore, iti pot IMPRUMUTA insa o ora jumate. Dar o vreau inapoi!” „O.K., e grozav si o ora jumate! Ti-o dau inapoi luna viitoare, pe 4 sau pe 5.”
(3) HAINE+INCALTARI ADAPTATIVE Adaptative la cheful meu, adica sa isi schimbe forma si culoarea dupa cum am eu chef/nevoie in momentul respectiv. As avea in felul asta absolut orice obiect de imbracaminte as dori, cu minim de cheltuiala si spatiu necesar depozitarii. Et voila! Sa mai spuna cineva ca nu sunt econoama sau eficienta!
(4) INDIFERENTA (la borcan sau vrac) Asta mi-ar fi utila pentru ca am prostul obicei de a „pune la suflet” cam prea multe. Cand as simti ca incep sa devin prea apasata sau indurerata de cate ceva as da fuga la MAGAZINULDEDETOATE si as cumpara dupa nevoie, cata imi trebuie. Desigur, o sa trebuiasca sa devin intai foarte echilibrata, ca sa evit posibilitatea de a cumpara prea multa totusi …

Fac precizarea ca niciuna din inventiile de mai sus nu ar fi tinuta spre folosul meu exclusiv, fireste. Ar fi accesibile (aproape) tuturor.

va urma (poate)

Comments (71) »

Limonada si ….

„Stii …. pana la urma se pare ca s-a intamplat …. si am ajuns sa nu te mai iubesc” ii zise ea aproape soptit.
Era o dupa amiaza aproape frumoasa, insorita si cu liniste multa. Ea ii acceptase intalnirea „la un suc” pentru ca voia sa vada , sa testeze, sa se convinga …
„Nu stiu cum s-a intamplat! Adormeam si ma trezeam cu gandul la tine, si somnul imi era tot al tau… Dar m-am trezit dintr-o data intr-o dimineata in care pur si simpu nu mai erai! La inceput am fost derutata, te stiam acolo, in sufletul si gandurile si dorintele mele, si faptul de a ma fi trezit fara tine a fost la inceput deconcertant. Dar m-am spalat pe ochi si mi-am facut cafeaua fara cea mai mica dorinta de a te regasi in mine. Stii? Nici macar nu te-am cautat! Am fost usurata! Usurata ca in sfarsit, dupa atata timp in care mi-ai aratat cu obstinatie ca ai plecat de tot, am gasit puterea de a ma ridica si inchide usa dupa tine”, a continuat ea cu din ce in ce mai mult curaj.

Avea in fata un pahar foarte mare cu limonada, si cu fiecare sorbitura din pai parea sa capete putere. Era cumva de parca forta ei de a-l anunta ca nici pentru ea NU MAI ESTE crestea pe masura ce scadea nivelul limonadei aleia reci, indulcita cu miere.

El o privea tacut, intrucatva indurerat. „Ma bucur ca te-ai scuturat de mine. Privesc in urma la povestea noastra cu incantarea de a fi trait ceva cu adevarat minunat”

„Vezi?” spuse ea zambind trist . „Nici macar acum nu ai puterea de a spune ca iti pare rau dupa NOI. Pe de alta parte „, continua ea pe masura ce tristetea ii disparea din priviri odata cu limonada din pahar, ” este aproape firesc sa nu iti para rau. De prea multe ori ai numit ce a fost intre noi POVESTE. Povestile se termina, toata lumea stie asta. Au introducere care te incalzeste, cuprins care te bucura si amuza o perioada si o incheiere plina de obicei de invataminte. Eu nu stiu ce invataminte are finalul nostru. Stiu doar ca nu te mai iubesc incepand cu dimineata aia in care nu erai in trezirea mea rasfatata, si eu nu te-am cautat” a incheiat ea cu un usor oftat de usurare, turnand inca un pic de miere in pahar.

Comments (10) »

A gandi / a nu gandi, sau Fata cu fondul de ten

Daca ai vreodata vreo treaba pe la vreo mica agentie a unei banci s-ar putea sa fie nasol.

Hai sa presupunem ca la un moment dat vrei sa iti cumperi diverse cu banii altora, si iti intra in cap ideea ca ai putea sa-ti majorezi o linie de credit. Daca dupa ce intra in cap aceasta idee ea si iese imediat, esti safe. Dar daca ramane acolo, intre cele doua urechi ….. s-ar putea sa ai probleme.
Teoretic treaba e simpla! Completezi o adeverinta de la serviciu , mai aduci una-alta … si gata! Da, dar asta numai intr-o lume utopica. In the real world, domnisoara de la ghiseu poate constata ca modelul de adeverinta pe care ti l-a dat acu’ o luna nu mai e bun, au unul nou. Diferenta intre ala vechi si ala nou este ca proaspatul are in plus niste linii pe unedva. Nu, linile alea nu trebuie completate in situatia data, dar ……
Si daca ti se intampla din astea ai putea ajunge sa gandesti lucruri neplacute despre respectivul functionar. Lucruri de genul „neuronul tau a obosit azi dimienata , cand ti-ai intins fondul de ten”. Urat gand. Recunosc. Si mai recunosc si ca el a existat pe bune intre cele doua urechi proprii. Si ….daca ma uit bine … cred ca inca se mai afla acolo.
Si ma intreb asa, retoric si prosteste … cum naiba ne asteptam noi, societatea asta romaneasca, sa evoluam?

Dar nu stau mult sa fabulez pe tema asta. Am de completat o adeverinta noua, repede-repede, pana nu se schimba iar formularul.

Comments (12) »

Prin RATB , catre multinationala

Daca ar fi sa fac un top al locurilor unde aud cele mai interesante chestii, biroul si RATB-ul ar fi periculos de apropiate ca numar de puncte. Bine, e logic sa fie asa, dat fiind faptul ca in locurile sus mentionate imi petrec majoritatea timpului….. Dar de ce m-as plange? Ce ar fi viata fara RATB – birou – RATB – home?
……… liniste, aia ar fi, dar asta e alta discutie.

Cele mai tare chestii auzite saptamana asta (stiu ce e abia luni, dar ma gandesc ca sunt sanse mici sa le detroneze ceva pe astea pana in week-end, si daca le detroneaza …. bafta mea, am material pentru un post in plus) au fost urmatoarele:

A. din categoria RATB-ul sa traiasca, macar pana imi iau carnet:
„ne mai ramane speranta”, a zis o tanti catre un nene in timp ce comentau pe tema shefu’ are voie pentru ca e sef. „ca speranta moare ultima” a tinut tanti sa incheie apoteotic, facandu-ma sa inteleg once and for all ca 1. in RATB se filosofeaza la greu si 2. prea multa lume primeste, citeste si se foloseste de zicerile celebre care circula sub forma de PPS.

B. din categoria multinationala cu oameni prin toate colturile tarii:
„merg si eu la trainingul asta” zise colega mea la telefon, „si ma intrebam daca m-ai putea ajuta cu transportul pana acolo”. Vocea de la capatul firului a raspuns afirmativ, drept pentru care colega mea mi-a declarat multumita : „Am rezolvat, plec la training impreuna cu X” Apoi, intorcandu-se cu tot corpul catre mine „Ai idee CINE E X???”
Firesc , am hahait impreuna cateva minute bune.

Nu stiu, poate nu sunt chiar ASA funny. Poate e doar ASA de luni, si vreau cu ASA disperare sa ma amuz.

Comments (25) »

Filosofie de tramvai

Ieri in tramvai am auzit una tare.

O tanti vorbea (am scris „vorbea”, dar de citit se citeste „barfea”) la telefon la modul crunt. Si pentru ca nu era o tanti aflata in frageda pruncie ci una adevarata, la peste 30-and-something de ani … barfa era pe teme serioase: economia romaneasca plus sucesul la romani. Si dupa ce isi da cu parerea in legatura cu anumite fabrici care s-au inchis, ajunge cu discutia la o EA (vreo sefa ceva de pe uneva, vreo invingatoare de prin cercul lui tanti, am presupus eu). Si emana a noastra tanti urmatoare cugetare (parafrazez) : Toata lumea crede despre EA ca este desteapta , ca atfel nu ar fi avut cum sa ajunga unde a ajuns! Dar de fapt nu e desteapta deloc, e proasta! Doar a avut noroc! A avut noroc ca in drumul ei sa dea peste oameni mai prosti decat ea!

Si atunci m-a lovit revelatia. Filosofica, asa.
DESTEPTACIUNEA ESTE BAFTA DE A DA IN DRUMUL TAU PESTE OAMENI MAI PROSTI CA TINE!!!

Daca este cineva care a ajuns la aceeasi revelatie inaintea mea (si probabil ca este) , CHAPEAU!

DIXIT (cum ar zice Daniela) !
DOAAHHH (cum as zice eu, si chiar o fac) !!!

Comments (6) »

Dimineti zilnice

Ce au in comun toate diminetile mele de in-cursul-saptamanii? Dar …. absolut toate?

Semintuneric, ar fi o varianta. Dar neah, nu tine. Diminetile de vara sunt luminoase din punct de vedere soare chiar mai devreme decat ora la care ma trezesc eu.
Strazi libere, s-ar mai putea zice. Neah, au fost dimineti in care era asa de aglomerat incat a trebuit sa ma uit de mai multe ori la ceasul din intersectie. Ala de la mobil isi pierduse de mult credibilitatea.
Sa fie cafeaua? Pai … nu neaparat …. Se mai intampla (rar, dar…) sa o si sar.
Muncitori in constructii, omniprezenti? Hm… depinde de ruta, depinde de ora-minutul-secunda in care ma urc in autobuz.
Aglomeratie teribila in RATB. E, in ciuda tuturor aparentelor, nici asta nu merge. Mi s-a intamplat de cateva ori sa imi pot aseza somnolenta pe scaun inca de la prima statie.

Aaaa…. Asta e. Am zis cuvantul magic. Somnolenta.

MI-E SOMN!

Comments (6) »