Anatomia lui Grey, ce coincidenta!

Vorbeam cu Daniela acum ceva vreme despre coincidente, despre cat sunt ele de surprinzatoare si cat ne fac sa ne intrebam cu uimire pana la paroxism „cum naiba????”
E de neinteles uneori cum se pun in miscare rotite astfel incat in universul tau se intampla exact ACELE lucruri care te misca, intalnesti exact ACELE persoane cu ACELE preocupari comune tie, la radio se difuzeaza exact ACELE melodii din „folclorul” care te lega de cineva….

In seara asta m-am uitat la serialul meu preferat, „Anatomia lui Grey”. Si m-am intrebat si in seara asta, ca in atatea alte seri de marti, „cum naiba???” Am aflat azi din serialul meu preferat ca exista uneori lucruri, intamplari, persoane care , dintr-un motiv sau altul, te ranesc. Pentru ca se strica, pentru ca se petrec impotriva „curentului” care esti tu, pentru ca pleaca fara sa fii pregatit pentru asta … Si lupti din rasputeri sa treci peste, sa uiti, sa te vindeci, sa fii altfel, sa inveti sa traiesti fara. Dar faci asta pastrandu-le langa tine intr-o forma oarecare, una pe care o crezi safe, una care iti creeaza o falsa senzatie de apartenenta la CEVA. Si crezi o vreme ca ai reusit, sau ca macar esti pe calea cea buna. Esti linistit, langa lucrurile stricate sunt si lucruri noi si bune si mai frumoase, langa intamplarile invers sunt si cateva orientate corect, si parca persoanele care au plecat nu au plecat chiar de tot. Dar se intampla ca taman cand simti mai in siguranta …… sa fii tras dureros inapoi.

Te legi uneori de intamplari, de senzatii, de oameni…. Dar intamplarile sunt pe dos, senzatiile sunt false si oamenii pleaca. Si incerci sa te vindeci de tot si toate fara sa le strici locul pe care il considerai a fi langa tine, dar din cand in cand esti tras inapoi cu o forta care te copleseste….. Si cu cat incerci mai mlt sa te eliberezi, cu atat mai mult te incurci.
Si am aflat azi din serialul meu preferat ca atunci cand se intampla asa cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este …. sa pleci! Sa te desprinzi fortat din panza asta de paianjen, sa lasi toul in urma. Sa rupi tot ceea ce te lega sufocandu-te, tinduindu-te in NU MI-E BINE, chiar daca desprinderea doare. Pana la urma se vindeca. Poate.

Bine ….. Am constientizat asta mai demult. Doar ca nu am vrut sa o aplic pana acum. Pana azi dupa-amiaza. Si apoi … seara am vazut ….. exact episodul asta.

Cum naiba?????

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: