Archive for Decembrie, 2008

Rotund? sau cu colturi?

Rotund, uneori. Fara ascunzisuri. Rotund, fara inceput si sfarsit. Continuum  in care lucrurile se intampla pentru ca asa au apucat ele, sa se intample, inainte sa se inchida cercul. Bine pentru ca te obisnuiesti cu o rutina care poate fi comoda. Rau din aceleasi motive. Rau pentru ca facand acelasi lucru intr-una faci, inevitabil, si aceleasi greseli. Rau pentru ca de fiecare data iti promiti, indata ce le-ai facut, ca asta a fost ultima oara. Rau pentru ca de regula nu e ultima oara.

Colturi, de cele mai multe ori. Cu adevaruri si ascunzisuri, cu lumini si umbre. Cu inceput, mijloc si sfarsit. Rau din cauza ascunzisurlor si umbrelor. Bine tot din cauza lor. Si a lucrurilor pe care le gasesti pe-acolo, prin colturi. Unele la lumina, cum sunt buzele in cate un suras. Altele la intuneric, cum ar fi cate o lacrima in cate un colt de ochi. Si probabil nici asta nu e aici pentru ultima oara.

Comments (5) »

Craciun fericit!

Sa fiti sanatosi si bucurosi, sa zambiti pana va dor falcile, sa mancati tot pana atunci, sa fie cald si frumos si bun si bine pentru toata lumea, si …. dupa cum frumos mi-a urat Dani  (ma lasi, Dani, sa te citez? 😀   ) las doua blank-uri ca sa le completeze fiecare dupa cum are nevoie! 🙂

Comments (8) »

No comment

Pentru ca nu ar avea niciun rost sa comentez. Fiecare vede ce vrea si face ce analogii considera din randurile de mai jos. Nu pot decat sa spun „SPECTACULOS” si sa le savurez, zambind a mirare, ironie si neputiinta.  Va las pe voi sa comentati, daca vreti si va place 🙂

Urcară pe lângă un şir de hublouri, şi Harun lăsă să-i scape o

exclamaţie de uimire, deoarece prin ele se revărsa întuneric ― întuneric

strălucind în crepuscul la fel cum străluceşte lumina la ferestre seara.

Chupii inventaseră întunericul artificial, tot aşa cum alţii inventaseră

lumina artificială! Harun deduse că în interiorul Corăbiei întunecate

trebuiau să existe becuri electrice ―doar că în cazul ăsta ar fi trebuit să

se numească „becuri de întuneric” ― care produceau această stranie

întunecime pentru ca ochii pe invers ai Chupilor (care ar fi fost orbiţi de

lumină) să poată vedea bine (deşi el, Harun, nu era în stare să vadă

absolut nimic), „întuneric pe care îl poţi aprinde şi stinge”, se minună

Harun. „Ce idee, pe cuvânt.”

Cât despre Chupi, care toţi aparţineau Uniunii Buzelor Cusute şi erau

slujitorii cei mai devotaţi ai Şefului Cultului ― ei bine, Harun era încontinuu

uimit de cât de obişnuiţi erau şi cât de monotonă era munca ce le

fusese încredinţată. Erau acolo cu sutele, în mantiile şi cu glugile lor de

Buze Cusute, având grijă de bidoanele şi macaralele de pe punte,

făcându-şi treburile idioate, de rutină: controlând cadranele, strângând

şuruburile, dând drumul şi oprind apoi mecanismele de amestecare ale

bidoanelor, frecând punţile. NU putea fi ceva mai plictisitor; şi totuşi ―

Harun trebuia să-şi reamintească întruna ― ce urmăreau de fapt aceşti

ţipi agitaţi, costelivi, învăluiţi în mantii, ca nişte nevăstuici, smiorcăiţi ca

nişte popi, era nici mai mult nici mai puţin decât să distrugă însuşi

Oceanul cu Şuvoaie de Povesti!

― Ce ciudat, îi zise Harun lui Dakká; lucrurile cele mai rele cu putinţă

pot să arate atât de normal şi de, ei bine, atât de fad.

 

 

După care urmă o altă surpriză: Şeful Cultului începu să vorbească.

Khattam-Şud nu şuiera ca lingăii săi şi nici nu croncănea şi nu bolborosea

ca Mudra, Războinicul Nălucă, ci vorbea clar, cu 0 voce monotonă, lipsită

de orice inflexiuni, o voce pe care nimeni nu şi-ar fi reamintit-o vreodată

dacă nu ar fi aparţinut unui asemenea Personaj puternic şi

înspăimântător.

― Spioni, zise Khattam-Şud plictisit. Ce melodramă obositoare. Un

Duh al Apei din Gup City şi ceva mai neobişnuit: un tinerel de-acolo de

jos, dacă nu mă înşel.

― Deci aşa stau lucrurile cu aiurelile tale despre Tăcere, zise Dakká,

dând dovadă de mult curaj. Tipic de altfel, la ce altceva să te aştepţi, nici

nu puteai mai mult de-atâta: Marele Pontif face exact ceea ce le interzice

altora să facă. Adepţii lui îşi cos buzele, iar el vorbeşte şi vorbeşte, ca o

moară stricată.

 

― Acestea sunt Amestecătoarele de Otravă, spunea Khattam-Şud. E

nevoie să producem un număr mare de otrăvuri, pentru că fiecare

poveste din Ocean trebuie distrusă într-un alt fel. Pentru a distruge o

poveste veselă, trebuie să o faci tristă. Pentru a distruge o poveste plină

de acţiune, trebuie să o încetineşti tare de tot. Pentru a distruge o

povestire poliţistă, trebuie ca identitatea criminalului să fie clară de la

început până şi pentru cei mai prosti cititori. Pentru a distruge o poveste

de dragoste, trebuie să o transformi într-o poveste de ură. Pentru a

distruge o tragedie, trebuie să o faci să stârnească hohote de râs

imposibil de controlat.

― Pentru a distruge un Ocean de Povesti, murmură Dakká, Duhul

Apei, e nevoie de un Khattam-Şud.

― N-ai decât să spui ce vrei, îi zise Şeful Cultului. Cât mai poţi s-o

spui.

Şi merse mai departe cu înspăimîntătoarele lui explicaţii:

― Adevărul e că eu personal am descoperit că pentru fiecare poveste

există o antipoveste. Adică fiecare poveste ― şi ca urmare fiecare Şuvoi

de Povesti ― are o umbră, iar dacă torni această antipoveste în poveste,

cele două se anulează reciproc şi bingo! Gata cu povestea.

 

(din „Harun si marea de povesti”, Salman Rushdie)

 

 

 

 

 

Comments (2) »

Freamat de Craciun

Am ajuns la birou, ca de obicei, devreme-devreme. Strazile erau destul de goale, autobuzele cam la fel….. Chestia asta mi-a dat din nou o stare buna si efervescenta, toti oamenii care inainte se inghesuiau in 335 sunt acasa, ca vine Craciunul! Primele discutii cu colega mea (matinala rau si ea azi) au fost despre braduti si cadouri , e ultima zi de lucru pana in Craciun… toate par bune si frumoase so far.

Mi-am luat cafeaua mai aproape, am impins materialele pentru sesiune mai departe (geee, mai sunt doar cateva saptamani , si eu inca ….. but nevermind …..), am modificat a 2466-a oara un fisier de platit (daca nu il plateste colega mea azi sigur il modific cel putin inca o data, mai apare vreun ratacit, ca asa e frumos) , si pentru ca mai am un pic pana la deschiderea oficiala a programului de lucru ma duc sa mai citesc un pic de Rushdie, ca l-am neglijat rau luna asta. Asa incat… probabil azi-maine apar cu citate  😀

Leave a comment »

Mi-e ciuda.

Da mai, mi-e ciuda. Ciuda ca am in jur chiar si acum, in perioada asta frumoasa a anului, figuri care stiu sa fie mai degraba morocanoase. Mi-e ciuda pe toti oamenii astia care stau incruntati si se enerveaza din orice numai pentru ca POT. Mi-e ciuda pe mine, ca sunt asa de dependenta de atmosfera din jur incat ma napadeste aceeasi stare mizerabila pe care o au ei. Mi-e ciuda ca stam si ne vaitam ca nu simtim „spiritul Craciunului” dar nu realizam ca NOI suntem de vina pentru asta.

M-am saturat pana peste cap de oamenii care nu stiu decat sa comenteze in legatura cu altii, care mereu-mereu-mereu au ceva (negativ!) de spus despre ceilalti. Mi-e sila de cat  de mici sunt astia  (si atat de multi, din pacate),  atat de impiedicati de auto-asumata lor perfectiune incat cei din jur nu pot fi decat mult mai jos decat ei.

Mai oameni buni, e Craciunul! Chiar nu se poate un pic mai multa bunoavointa si caldura? O DATA PE AN ????

Comments (8) »

Ironie/tristete de om „modern”

Lucrez intr-o cladire foarte noua, moderna, cu aer care intra prin tuburi si geamuri care nu se deschid decat la incendiu. Visez la aer curat, proaspat, la un birou (daca mai bine nu se poate) in care sa pot deschide geamul cand am chef, cu raze de soare care sa imi dea iluzia de bine.

………. dar cand se ridica soarele pliez jaluzelele, ca imi bate neplacut lumina pe monitor.

Leave a comment »

La Multi Ani, Bibuta!

Acum fix 4 ani pe vremea asta eram la spital, asteptand-o pe Bianca. Tot familionul era in alerta, si asteptau dintr-un moment in altul sa auda marea veste. …….si au avut ceva de rabdat, intrucat fie-mea a avut alte planuri. S-a milostivit abia la 16.55, dar asta numai dupa ce am amenintat-o ca eu ma duc acasa, ca ma plictisesc ca naiba si nici nu mi-am luat de citit decat reviste pentru femei, care ma scot din sarite. Revistele. Asa ca s-a indurat si a zis „bine mai, hai, daca insisti atata…”

Ca atare azi, 22 decembrie, ii urez fetitei mele sanatate, fericire si cat mai multe luminite in ochisori. Ca de chestii mai serioase o urez in anii care urmeaza. 🙂

Comments (6) »