No comment

Pentru ca nu ar avea niciun rost sa comentez. Fiecare vede ce vrea si face ce analogii considera din randurile de mai jos. Nu pot decat sa spun „SPECTACULOS” si sa le savurez, zambind a mirare, ironie si neputiinta.  Va las pe voi sa comentati, daca vreti si va place 🙂

Urcară pe lângă un şir de hublouri, şi Harun lăsă să-i scape o

exclamaţie de uimire, deoarece prin ele se revărsa întuneric ― întuneric

strălucind în crepuscul la fel cum străluceşte lumina la ferestre seara.

Chupii inventaseră întunericul artificial, tot aşa cum alţii inventaseră

lumina artificială! Harun deduse că în interiorul Corăbiei întunecate

trebuiau să existe becuri electrice ―doar că în cazul ăsta ar fi trebuit să

se numească „becuri de întuneric” ― care produceau această stranie

întunecime pentru ca ochii pe invers ai Chupilor (care ar fi fost orbiţi de

lumină) să poată vedea bine (deşi el, Harun, nu era în stare să vadă

absolut nimic), „întuneric pe care îl poţi aprinde şi stinge”, se minună

Harun. „Ce idee, pe cuvânt.”

Cât despre Chupi, care toţi aparţineau Uniunii Buzelor Cusute şi erau

slujitorii cei mai devotaţi ai Şefului Cultului ― ei bine, Harun era încontinuu

uimit de cât de obişnuiţi erau şi cât de monotonă era munca ce le

fusese încredinţată. Erau acolo cu sutele, în mantiile şi cu glugile lor de

Buze Cusute, având grijă de bidoanele şi macaralele de pe punte,

făcându-şi treburile idioate, de rutină: controlând cadranele, strângând

şuruburile, dând drumul şi oprind apoi mecanismele de amestecare ale

bidoanelor, frecând punţile. NU putea fi ceva mai plictisitor; şi totuşi ―

Harun trebuia să-şi reamintească întruna ― ce urmăreau de fapt aceşti

ţipi agitaţi, costelivi, învăluiţi în mantii, ca nişte nevăstuici, smiorcăiţi ca

nişte popi, era nici mai mult nici mai puţin decât să distrugă însuşi

Oceanul cu Şuvoaie de Povesti!

― Ce ciudat, îi zise Harun lui Dakká; lucrurile cele mai rele cu putinţă

pot să arate atât de normal şi de, ei bine, atât de fad.

 

 

După care urmă o altă surpriză: Şeful Cultului începu să vorbească.

Khattam-Şud nu şuiera ca lingăii săi şi nici nu croncănea şi nu bolborosea

ca Mudra, Războinicul Nălucă, ci vorbea clar, cu 0 voce monotonă, lipsită

de orice inflexiuni, o voce pe care nimeni nu şi-ar fi reamintit-o vreodată

dacă nu ar fi aparţinut unui asemenea Personaj puternic şi

înspăimântător.

― Spioni, zise Khattam-Şud plictisit. Ce melodramă obositoare. Un

Duh al Apei din Gup City şi ceva mai neobişnuit: un tinerel de-acolo de

jos, dacă nu mă înşel.

― Deci aşa stau lucrurile cu aiurelile tale despre Tăcere, zise Dakká,

dând dovadă de mult curaj. Tipic de altfel, la ce altceva să te aştepţi, nici

nu puteai mai mult de-atâta: Marele Pontif face exact ceea ce le interzice

altora să facă. Adepţii lui îşi cos buzele, iar el vorbeşte şi vorbeşte, ca o

moară stricată.

 

― Acestea sunt Amestecătoarele de Otravă, spunea Khattam-Şud. E

nevoie să producem un număr mare de otrăvuri, pentru că fiecare

poveste din Ocean trebuie distrusă într-un alt fel. Pentru a distruge o

poveste veselă, trebuie să o faci tristă. Pentru a distruge o poveste plină

de acţiune, trebuie să o încetineşti tare de tot. Pentru a distruge o

povestire poliţistă, trebuie ca identitatea criminalului să fie clară de la

început până şi pentru cei mai prosti cititori. Pentru a distruge o poveste

de dragoste, trebuie să o transformi într-o poveste de ură. Pentru a

distruge o tragedie, trebuie să o faci să stârnească hohote de râs

imposibil de controlat.

― Pentru a distruge un Ocean de Povesti, murmură Dakká, Duhul

Apei, e nevoie de un Khattam-Şud.

― N-ai decât să spui ce vrei, îi zise Şeful Cultului. Cât mai poţi s-o

spui.

Şi merse mai departe cu înspăimîntătoarele lui explicaţii:

― Adevărul e că eu personal am descoperit că pentru fiecare poveste

există o antipoveste. Adică fiecare poveste ― şi ca urmare fiecare Şuvoi

de Povesti ― are o umbră, iar dacă torni această antipoveste în poveste,

cele două se anulează reciproc şi bingo! Gata cu povestea.

 

(din „Harun si marea de povesti”, Salman Rushdie)

 

 

 

 

 

Anunțuri

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    razvan said,

    recomanzi versetele satanice? nu am citit nimic de rushdie si vroiam sa incep cu asta 🙂

  2. 2

    Ioana_du said,

    Nu am citit Versetele, am inteles ca e o lectura grea. Ti-as recomanda
    Shalimar clownul, Copiii miezului noptii, Pamantul e sub talpile ei, Harun si marea de povesti, Orient-occident … adica tot ce am citit (chiar si partial :D) pana acum.
    Versetele sunt next on my list 🙂 Nu te-as sfatui sa incepi cu ele, insa 🙂


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: