De-a telenovela. Si ea porni.

Ajunsa in strada Prudencia se grabi catre statia de autobuz. Urca,  inainta cu gratie pe langa baiatul cu casti in urechi si cel care asculta muzica de pe telefonul mobil si se aseza pe o bancheta langa o doamna corpolenta cu multe sacose. Venea probabil de la mercado, si una din sacose emana un puternic miros de ceapa.

„Mire a esos jovenes!” a inceput doamna- sacosa o conversatie cu ochii la baiatul cu castile in urechi. „Cand eram eu tanara aveam grija la aceste unelte ale diavolului. Necuratul iti intra in suflet prin ochi si prin urechi, tinere!” striga doamna. Sacosa pe care o tinea in stanga ei se misca, sporind in felul asta mirosul de ceapa.

„Si prin nas? Esti sigura ca nu si prin nas, senora”? intreba ironic tanarul cu telefonul.

„Pai da! Ca va sucesc mintile toate fatucele astea impopotonate si parfumate ca niste…..” lasa doamna cu ceapa fraza in aer, privind crunt catre Prudencia.

Usor incurcata Prudencia incerca sa rememoreze toate pulverizarile cu parfum din dimineata aceea. Se simtea usor vinovata, stiind ca atentia ii poate fi usor distrasa si ca poate consuma astfel cam mult parfum.

„Una exact inainte sa ma incalt”, incepu ea contorizarea, „a doua cand am luat guma sa o arunc, a treia ca nu-mi gaseam cheile, a patra cand am aruncat guma, a cincea cand mi-am tot cautat cheile, a sasea cand mi-am dat seama ca pe ele le aruncasem si nu guma, a saptea cand am reparat eroarea, a opta …. nu a mai fost, ca s-a golit sticluta. Nu, de data asta chiar nu am exagerat!” isi spuse ea linistita.

Se lipi de spatarul scaunului si privi pe fereastra. Doamna de langa ea continua sa vocifereze, dar ea nu o mai auzea. Nu mai simtea nici mirosul de ceapa. Se pare ca el disparuse candva intre a patra si a cincea pulverizare a parfumului.

Tanarul cu castile asculta muzica de pe telefonul celui caruia necuratul ii intrase in suflet prin nas. Prudencia mai avea de mers inca trei statii.

Anunțuri

39 răspunsuri so far »

  1. 1

    Dan Iancu said,

    strazile se derulau lin si cenusii. rar cite o pata de culoare se agata de ochii pasivi ai prudenciei incercind sa o scoata din pasivitatea in care o bagasera gindurile de toate soiurile. in minte ii veni o imagine stranie. o tochitura cu un ou ochi deasupra. oul avea forma unui telefon care cinta…

  2. 2

    Ioana_du said,

    ..mariachi!

    Prudencia descoperi brusc ca asta e cuvantul cheie. „Va mai amintiti, doamna”, dadu ea sa intrebe pe ceapa de langa ea, dar vorbele i se oprira in aer. Doamna se uita fix pe geam cu o privire terifiata. Curioasa si nelinistita Prudencia isi arunca din nou privirea pe geam. „De ce arunci lucruri pe geam, domnisoara???” urla la ea un taximetrist intr-o furgoneta roz. Rusinata Prudencia se apleca, isi culese privirea si o puse la loc. Risca sa se uite la doamna de langa ea. Aceasta inchisese ochii si tremura.
    „Ce s-a intamplat stimata signora? Va este rau?”
    „Oul acela in forma de telefon, domnisoara draga…”
    „Dar….. cum de … Oul ala e numai in mintea mea!” spuse Prudencia socata
    „Serios? SI atunci eu cum il pot auzi cantand mariachi? Si, ma deranjeaza! Cantecul asta il canta barbatul meu cand eram tineri si-mi facea curte. E lipsa de respect, draguto. N-am mai auzit in viata mea ou sa cante asa prost!!!”

  3. 3

    oul said,

    ba p’a matii! io cant foarte bine. am luat premiu’ la mamaia, steaua fara nume, hoasca batrana!

  4. 4

    Sunt revoltata si nelinistita! Va rog sa scoateti oul din poveste pentru limbaj indecent! Acum! Parol! Ajutor!

  5. 5

    oul said,

    maria-chi! maria-chi!
    ce internetu’ meu vrei de la mine? ia mai lasa’ma’n pace cucoana. e libertate de expresie, e democratie!

  6. 6

    da, asa e ‘catz’i’ash ceapa lu’ matale. ha-ha. tac-pac, te’ai ars.

  7. 7

    don’shoara, nu vreti sa coboram la prima?

  8. 8

    Ioana_du said,

    „Se intampla ceva cu mine, sau lumea a luat-o totalmente razna???” se intreba cu uimire pana la paroxism Prudencia.
    – Fatalmente si comletamente s-a dat lumea peste cap, ii confirma o voce din spatele umarului stang.
    Prudencia se intoarse si zari un tanar nu chiar asa de tanar ca primii doi dar suficient de tanar ca sa ii atraga atentia unei tinere asa tinere ca ea.
    – Cum de stiti dvs la ce ma gandeam? intreba Prudencia pe tonul ei special pentru flirt.
    – Pentru ca sunt bun, ii raspunde tanarul. Si in plus, cristalul dvs. s-a colorat in rosu.
    – Asa-i! zise ea din ce in ce mai mirata. Dar ce legatura are cu …?
    – Pai n-are, raspunse el. Dar va coloreaza obrajii absolut minunat.
    Prudencia rosi. Cristalul rosi si el. Tanarul cu casti se inverzi de invidie. Doamna cu ceapa era galbena de indignare.
    Ce bucurie! Lumea nu era alb-negru. Prudenciei ii placeau culorile.

  9. 9

    Dan Iancu said,

    autobuzul se facu mov si incepu sa aplaude spre uimirea nealterata a soferului care isi jura ca va primi oferta de a trece pe o duba de carat carnea. in timpul indignarii soferului ce luase un aer vinat. scaunele devenisera roz si pufoase. de fapt spatiul se marise si parca erai intr-o sufragerie cu fotolii si canapele.

    tinarul din spoatele prudenciei isi scoase lentilele de contact si atunci se vazu ca are irisii aurii ca ai tigrilor afganistaniei.

    prudencia se apuca de coate si mai zise doar:
    – wow…

  10. 10

    Ioana_du said,

    – ….. urat mai esti!
    Insa o zise cu vocea joasa, mai mult ca pentru ea.
    – Ati spus ceva, domnisoara? intreba tanarul afgan
    – N … nu, nu, doar ma miram … ce culoare nefireasca au ochii dvs … Arata de parca ati fi plecat la vanatoare! spuse ea cu brusca sinceritate.
    – Pai realitatea e ca asta am si facut! da-ti-mi voie sa va invit la o cafea ca sa va spun povestea vietii mele, ii zise el curtenitor.
    – Haha, pai…. haha ar fi … haha .. dragut, numai ca …. trebuie sa ma intalnesc cu verisoara mea, ma haha ….. asteapta! spuse Prudencia cu prudenta.
    – Va las cartea mea de vizita! insista cel-tanar-dar-nu-foarte, sunati-ma dumneavoastra oricand aveti timp! Oricand!
    Si spunandu-i acest lucru isi linse bratul, toarse cateva secunde si apoi cobori zambind felin.
    Stiind ca la urmatoarea statie trebuie sa coboare si ea, Prudencia se ridica de pe bancheta.

  11. 11

    castleless said,

    …numai ca o facu prea brusc. Astfel incat picioarele i se desprinsera de linoleul verde pufos al autobuzului. Puf! Umerii i se lovira de plafon. (auzi, io nici nu mai stiu, asta mai avea cap pana la urma?) Cei cativa care treceu p’acolo intamplator lungira gatul mirati. Autobuzul cu girafe ajunse la Lizeanu. Dupa cum se stie acel loc poate fi considerat cap de linie – depou – cimitir de masini. De acolo se pleaca numai pe jos. Soferul facu o incercare si arunca extinctorul. In spatele lui se forma un munte de spuma alba. Degeaba. Cotoroanta era imuna. Avea imunitate diplomatica obtinuta in episodul trecut, prin neprezentare la urne. Pe ferestre ieseau balanganindu’se ca niste lalele gaturile calatorilor. Undeva la trei – patru metri inaltime acestea se terminau cu capete de diferite culori.

    (totusi io am o nedumerire – prudencia mai era trista?… ca tocmai de dimineata avusese o partida de… samba… si apoi, nu dansase chiar cu iubitul ei?… deci acum n’ar fi in culmea fericirii?)

  12. 12

    Dan Iancu said,

    capete care cadeau incet incet pentru ca se copsesera ca capsunile turcesti pe tarabele din pietele ramuroase ale tarii.

    prudencia dadu cu sutul la citeva care se hlizeau pe asfalt blocindu-i inaintarea spre peluza din spatele stadionului praospat demolat din care ieseu aburi de voie buna. drumul se facea oblu dintr-o data si prudencia isi schimba adidasii secand hend cu niste pantofi eleganti cu tocuri de cristal pentru a putea auzi cind calca si daca calca si mai ales pe cine calca.

    (samba era un cod cifrat pentru zugravitul apartamentului facut cu pletele iubitului ei pe post de bidinea. el era oricum lemn de la petrecerea de noaptea trecuta.)

  13. 13

    Ioana_du said,

    …………..si oricum, daca ea nu mai stie ce face si e total pierduta intre toate chestiile astea care i se intampla, de ce ne-am obosi noi sa tinem minte ce si cum si de ce si cu cine?

    Important este ca Prudencia nu mai era trista. Avea in geanta o carte de vizita care suna a promisiune (chiar a trebuit sa o opreasca la un moment dat, ca se uitau trecatorii dupa ea pe strada nestiind ce suna. Prima data ea a crezut ca se uita la ea, ca ii statea bine asa in rochie verde, cristal rosu si adidasi secand hend, dar asta numai pana a constientizat existenta sunetului), avea intalnire cu Esperanza la magazinul cu haine ieftine dar proaste, si mai avea si intalnire pe neve cu unul Giuseppe duminica urmatoare la pranz la vara-sa acasa. O gramada de motive de fericire.
    Vizita de azi de la magazin era ca sa-si cumpere toaleta pentru duminica. Si daca tot isi lua toaleta, Prudencia si-ar fi luat si un sifonier cu doua usi , un uscator pentru vase, unul pentru maini (adica un prosop) si doua broaste testoase feng-shui.

  14. 14

    Dan Iancu said,

    …din bronz lustruit cu grija de o vedeta ce luase de mult calea codrului din cauza noilor sale convingeri budiste.

    cum pe cartea de credit nu avea destui bani prudencia…

  15. 15

    […] din ziare pe la casele noastre şi nici măcar chef de ciorbă cu ardei iute, obraznic, nu ni s-a năzărit. se terminase tot binele de făcut cu toporul, iar drumurile erau pline de aşchii precum carnea […]

  16. 16

    Ioana_du said,

    ……. o ruga pe vanzatoare sa ii permita o targuiala. Doua broaste contra maturat, spalat pe jos si sters de praf tot magazinul.
    Vazandu-i la gat cristalul (care nu mai era la fel de rosu, acum facea ape vinetii si aurii) vanzatoarea ii zise „bun venit, ucenica mea!” si accepta propunerea Prudenciei. Ba chiar supralicita, spunand ca daca Prudencia isi face bine treaba si la sfarsitul zilei magazinul sclipind de curatenie are cel putin doi clienti noi, va primi in dar si o punga cu mancare pentru broaste.
    Ametita de fericire si de karma ei cea norocoasa Prudencia isi sufleca manecile rochiei (uitase, deh, ca e rochie cu bretele), isi lega parul cu sireturile de la adidasi si se apuca de treaba.

  17. 17

    Prudencia said,

    Mai bine va-ti vede-a de treaba voastra cotofenelor! Ma tot vorbiti p-aicilea ca una, ca alta, voi n’aveti viata voastra? Ia ce! M’am bidinuit si io cu unu’ de dimineata asa cum tre’be pe stomacu’ gol si voi hop pe viata mea! Oameni in toata firea! Ca mi’am pierdut capu’, ca nu stiu ce fac… Ba io stiu foarte bine! Cotofenelor!

  18. 18

    castleless said,

    …intre timp Prudencia era strabatuta de ganduri tulburatoare… parca cineva o urmarea, parca cineva ii stia toate miscarile. Dupa cum orice bombonar de clasa a doua stie… asta este o maladie psiho… sau psihi… naiba site!

  19. 19

    Dan Iancu said,

    nici naiba nu stia dupa ce fusese calcat de dna la drum de seara cu scirba la asternut…

  20. 20

    Ioana_du said,

    Deci aparent nu stia nimeni.
    Si nici gura nu le mirosea (cu exceptia doamnei cu ceapa, dar….)
    Cand insa toti incepuseara sa se simta intr-o oarecare siguranta…………

    …va urma

  21. 21

    castleless said,

    Naiba se uita la Prudencia.
    Prudencia se uita la naiba.
    Privirile lor nu s’au intalnit. La naiba!
    Totusi, undeva viata este frumoasa. Brotceii se bucura de primavara. E mai rece decat prevede legea, asa ca unul dintre ei a racit. La un piciorus. Nu’i bai. Egrtele zboara si se intoarce din tarile calde. Adica de la Oslo. Brotacelul va fi bucuros sa se cunoasca cu egreta. Ea si mai. Un vant rece (injurat de toata lumea) ridica fustele. Unii se opreau din injurat vantul.Au continuat sa injure caloriile care se depun. Gaze microscopice ouale la soare. Toparceanu ie vesel. Lumea ie colorata. Ah, ah, ah!

  22. 22

    castleless said,

    don’shoara Ioana va rog nu mai postati in acelasi timp cu mine. aicia. iese de nu se mai intelege! 😛

  23. 23

    Dan Iancu said,

    ba se intelege si pina si giovani intelegea ca prudencia mirosea a violete cit se paote de salbatice ca o promisiune gonflabila

  24. 24

    Cristiana said,

    🙂 🙂 🙂

  25. 25

    Ioana_du said,

    Dragii mei, buna dimineata!

    Dupa cum stim inca de aseara, Prudencia s-a angajat sa faca o curatenie nemaivazuta-nemaintalnita-nemaipomenita in magazinul feng-shui in schimbul broastelor de bronz si a unei pungi cu mancare pentru ele.
    Eu mai stiu o chestie pe care Prudencia nu o stie, dar cred ca voi o intuiti. Destinul Prudenciei, doamnelor si domnilor, este pe cale sa se schimbe. Se pare ca universul Prudenciei a citit de cateva ori cartile lui Coelho si s-a gandit ca gata frate, e cazu’ sa conlucrez ca sa ii indeplinesc asteia dorintele. Prudencia insa nu stie ca fericirea o asteapta. Ea isi vede de treaba ei, lustruind cu grja o fantana in miniatura si niste sticle cu licoare magica.
    Deocamdata nu o tulbur.

  26. 26

    O vrem pe Pru-den-ci-a! O vrem pe Pru-den-ci-a! O vrem pe Pru-den-ci-a! O vrem pe Pru-den-ci-a!
    Prudencia e a noastra, a poporului! Nu e a voastra nici a…voastra! E a noastra!
    O vrem pe Pru-den-ci-a! O vrem pe Pru-den-ci-a! O vrem pe Pru-den-ci-a! O vrem pe Pru-den-ci-a!
    …aaa… si capu’ lu’ Motzoc!

  27. 27

    Dan Iancu said,

    intre timp motoc fugise la dna ca sa scape de multimea furioasa de broaste testoase. prudencia se bucura de golirea magazinului si se apuca de curatenie…

  28. 28

    IMPRUDENCIA said,

    🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

    Din nebagare de seama, Prudencia atinse cu cotul una din sticlutele cu licoare magica. Sticla se rasturna pe secretaire-ul din lemn de trandafir de la Moldova mostenit de la mama sa, iar licoarea se prelinse prin sertare insinuandu-se in aer cu o aroma de Magie Noire, cu iz de Magia Bianca. Prudencia usor ametita auzi ca prin vis vocea mamei sale: Ioana Manuela Prudencia Dumitrascu ai grija!”
    „Ioana Manuela?” se mira Prudencia. Deschise secretaireul infrigurata-transfigurata trase afara dintr-unul din sertare, certificatul ei de botez. Cerneala ii zambea frumos. Era simpatica. 🙂 🙂 🙂
    ,,Da, da, mama are intotdeauna dreptate! I.M. Prudencia”.

  29. 29

    Ioana_du said,

    Si, in urma unul impuls de moment, dadu pe gat restul continutului sticlutei. Cel care nu se varsase, evident. Imediat maruntaiele ei fura inundate de o caldura placuta, si Prudencia simti o veselie cum nu mai simtise de mult.
    Cuprinsa de frenezie se apuca sa scotoceasca in dulpuri dupa alte sticlute asemanatoare. Si gasi. Una cate una, odata desfacute, sticlele isi golwau gatului Prudenciei toate secretele, toata caldura. Ametita si incapabila sa se opreasca Prudencia nu se lasa pana nu goli ultima sticluta. Uitandu-se in jur si injurand constata ca in spatele ei se adunasera cam multe sticle goale.
    „Sa ocrotim natura! Sa pastram patria verde!” striga prudencia in gandul ei, si puse intr-un sac cenusiu toate sticlele colorate.
    „verrrde, verrrde, verrrde k kristaluuu ‘ ” improviza Prudencia inspirata.
    – Ba sa avem pardon, raspunde cristalul de la gatul ei. Nu ma fac verde nici daca ma ameninti ca ma transformi in pietre pentru inele ieftine! Sunt rosu de indignare si in curand ma fac vanat de furie daca nu incetezi! mai zise el.
    Legenda spune ca daca ar fi avut spate, cristalul i l-ar fi intors Prudenciei. Dar cum nu avea, s-a decis sa atarne cu o indignare demna.

  30. 30

    asa cum atarna si alte cateva chestii in ziua de azi…

  31. 32

    Cristiana said,

    Si eu!!! 🙂 🙂 🙂

  32. 33

    costiman said,

    fantastic, cate scenarii!!!Ma bucur ca ai reusit sa starnesti o gramada de oameni.Bravo!! 🙂

  33. 34

    in ziua de azi-noapte
    verzi cristale rosii coapte
    atarnate fata-n spate
    tipa mute fermecate…

    ,,Ce-o fi cu mine? Ce-mi face cristalu’?” se intreba Prudencia

  34. 35

    Ioana_du said,

    (Costi, iti multumesc 🙂 Tu nu esti tentat? :)) )

    Cristalul insa ramase mut. Era jignit, si refuza cu obstinatie sa ii mai adreseze Prudenciei vreun cuvant. Ei insa nici ca ii mai pasa. Inca mai simtea caldura degajata de lichidele aromate pe care le consumase.
    „Phuahahaaa!!! Si cand ma gandesc cate scene imi facea Coraje pentru ca, spunea el, nu ma hidratez destul! Coraje! Corajeee!!! Ce zici? Sunt HI-DR-TA-TA corespunzator???” perora ea , si pufni in hohote nestavilite de ras.
    Facu o pirueta ca sa inspecteze pentru ultima data curatenia din magazin. Erau cateva locuri care pareau cam … neclare .. Spre exemplu, in coltul nord-nord-vest putea jura ca mai devreme fusese o singura fantana care spuipa apa catre o broasca testoasa cu un banut in gura. Acum, prin nu se stie ce miracol, toate se dublasera. Doua fantani, doua broaste, doi banuti.
    „Or fi doua colturi nord-nord-vest, phuahahahaaaaaa!!!! ” izbucni ea. Brusc fu cuprinsa de o ameteala teribila si se prabusi pe podea razand in hohote.

  35. 36

    Una din broscute sari din usa si se apropie timid de ochii Prudenciei asteptand … cu buzele tuguiate. Printre sughituri si hohote de ras Prudencia reusi sa ingaime:
    -Ce doresti ?
    -O sarutare.
    -Ca-n povesti?
    -Ba chiar mai tare.
    -Si-ai sa cresti?
    -Ce intrebare!?
    ,,No, hai!” Ce-o fi o fi!” si saruta broscuta care incepu sa se umfle… sa se umfle… http://fabule.ro/?p=16 …sa se umfle… dar nu mai putu sa stapaneasca simfonia colorata a licorilor din mintea ei si se prabusi de-acolo de unde era prabusita de ras….. intr-un somn adanc…………………………………………………………………
    -Tu cine esti? intreba Prudencia uitandu-se cu ochii carpiti la copilandrul din fata sa.
    -Testosul!
    -Cine?
    -Moromete. Nicolae Moromete!….Da sa stii ca n-am mai vazut oaie sa vorbeasca. Stiam de una dintr-o balada cu trei ciobani..
    -Si ce legatura are asta cu mine?
    -Cum ce legatura? Pai nu esti tu Bisisica mea?
    -Ce’zsesi tarane?
    -Pe cine ma-ta, faci tu taran? Fir-ai a dracului de Bisisica!

  36. 37

    Sa ma scuz si sa ma explic putin pentru ca ti-am facut din nou povestea cam buruienoasa… Nu ma pot abtine… 😉 Pana si poezia mi-e prozaica… 🙂

    Ioana? Sa nu fii suparata , ca de fapt Prudencia viseaza…. Sau depinde de voi daca o vreti Bisisica, ca pe Woland, motanul lui Bulgakov. 🙂 ….

    ,,pe cine ma-ta-n biiip, faci tu taran ?” este o parafraza la una dintre povestile cu pestisorul de aur ( n.a.) Sa-l invitam si pe el in povestea noastra…ai? Ce zici?. 🙂

  37. 38

    Ioana_du said,

    Ce poveste e aia care nu are pestisor de aur??? ;))

    Si nu te mai scuza , je t’en prie! La mine in sufragerie te exprimi cum vrei tu si cand ai tu chef! Esti prietenul meu, asa ca mon salon c’est ton salon 😉

  38. 39

    Cristiana said,

    (Spectatorul din faţă:
    Nu vreau sa neg, stăpânit de ascunsa-mi ipocrizie..
    Mie-mi cam place, recunosc pe şest,
    Sa fie povestea aşaaa…
    Cam buruienoasă… (! 🙂 !)

    E ca o şampanie.. spumoasă
    Privita in Zare
    În prelungi, scânteietoare pahare !!!)


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: