Povestea puiului

Au fost odata ca niciodata doi pui. Unul portocaliu, unul verde. Puiul portocaliu era vorbaret si extrovertit, puiul verde sustinea ca este tacut. Puiului portocaliu ii placeau culorile, si le remarca si admira oriunde le gasea. Daca nu le gasea, le inventa. Puiul verde sustinea ca si lui ii plac culorile, dar timpul aratase ca de fapt ii placea cu precadere o singura culoare: cea verde.

In ciuda acestor diferente (sau, pana la un punct, tocmai datorita lor) puiul portocaliu si cel verde erau prieteni. Isi povesteau cate in luna si stele, si dezbateau (mai ales portocaliul) o gramada de ipoteze si variante de …. orice. Puiului verde ii cam placea culoarea verde, dar in general lucrurile stateau bine.

Numai ca intr-o zi, din senin, puiul verde nu a mai vorbit cu cel portocaliu. Fara nicio explicatie, fara niciun cuvant, pur si simplu nu a mai fost de gasit. O vreme puiul portocaliu a crezut ca puiul verde era plecat, si nu a incercat sa il contacteze. Dar zilele treceau, si puiul verde nu dadea nicun semn. Portocaliul a tot lasat biletele in scorbura stiuta, dar in continuare nu primea niciun raspuns.

Din cuibul lui, ascuns, puiul verde ii urmarea portocaliului orice miscare, dar fara sa scoata macar un piuit. Se hotarase sa taca, sa inceteze odata cu acest inutil dialog al culorilor. Puiul  portocaliu incepuse sa-l enerveze teribil. Dar parca verdelui nu-i era la indemana sa se desprinda total asa, dintr-o data. Asa ca il urmarea pe portocaliu in tacere.

Portocaliul l-a strigat intai usurel, apoi un pic mai insistent … Puiul verde tacea cu obstinatie. „Asa ii trebuie coloratului!” Ce nevoie avea verdele de el ?!?

Dupa un timp, chemarea portocaliului deveni din ce in ce mai slaba. Era descumpanit, nu stia sa fi gresit pe undeva, si nu intelegea.  Dar descoperea in jurul lui multe culori complementare, si desi si-ar fi dorit verde prin preajma realiza ca nu are ce face. Asa ca isi vazu de ale lui. Colora in continuare, mai ales ca facuse cunostiinta cu un galben, un roz, un maron si un albastru tare interesanti si simpatici.

Puiul verde triumfase. Singur in gandurile lui verzi jubila: „I-am artat eu lui!!!”

 

NOTE

– ii multumesc lui Liviu pentru inspiratia pe care mi-a adus-o povestea lui;

– povestea mea nu are nicio tenta politica; toate culorile au fost alese intamplator sau cel mult dupa preferinte apolitice.

Anunțuri

20 răspunsuri so far »

  1. 1

    GREEN ORANGE said,

    Cam tot asa se intampla cu marile companii. Orange-ul cu Vodafone-ul nu se au tocmai bine. Din cauza culorilor.

  2. 2

    Ioana_du said,

    Mda. Nu ma gandisem la din astia. Eram prea preocupata de propriile mele culori si nu am remarcat potrivirea :)) :)) :))

  3. 3

    Dan Iancu said,

    de unde stii ca-s portocaliu?

  4. 4

    Ioana_du said,

    :)) Stiu ca EU sunt :)) Repet, apolitic vorbind . Eu, cel putin :))

  5. 5

    Dan Iancu said,

    pai nu de politica vorbeam. in capul meu un pui portocaliu e exact cum arat eu. adica mai usor de sarit decit de ocolit si e culoarea care place cel mai mult in afara de albastru.

  6. 6

    Ioana_du said,

    :))
    Puiul portocaliu este vorbaret, volubil, gesticuleaza mult. Se afla mult in strea eului de copil-liber (na, ti-am zis ca sunt tocilara :)) ) iar ca tipar in comunicare il caracterizeaza „ma apropii de” si „optiuni” :))

    Mai zic??? Sau, cu alte cuvinte … sa mai fac pe nebuna? :))

  7. 7

    Dan Iancu said,

    pai tu faci pe nebuna sau scrii (vorbesti)? aia cu tocilara e o tira de rasfatm dar altfel da-i nainte 🙂

  8. 8

    Dan Iancu said,

    si oricum sunt vorbaret cind… nu tac 🙂 de obicei nu tac. nici macar cind sunt singur 🙂

  9. 9

    Ioana_du said,

    Sa le luam pe rand :))

    – ideea de facut pe nebuna e si ea rasfat , ca si tocitul (repede te-ai prins :)) )
    – de scris vorbesc, daca am timp si o amune dispozitie 😀
    – nici eu nu tac. Chiar daca nu se concretizeaza in vreun fel, vorbaria mea interioara exista si e intensa 🙂

  10. 10

    Cristian said,

    intrebare: puiul verde vorbea pe limba celui portocaliu?

  11. 11

    Dan Iancu said,

    parca ai fi sor’mea geamana cu vreo ‘jde ani mai mica 🙂 cum sunt cu un an mai tinar decit hodorogul de rodul pamintului, dar cu vreo ‘jde kile mai creu si cu juma de metru ma scund, ca sa completez portretul, cunosc putini care scriu normal si ma bucur ca scrii asa. evident ca scrisul fara o „amune” dispozitie e penal.

  12. 12

    Ioana_du said,

    :)) Pai stii, imi place teribil ideea de a ma considera sora ta geamana, doar ca un pic mai mica 🙂 Imi da un „amune” sentiment de apartenenta la ceva ce-mi place. 😀

    Cristi dear, ei credeau ca vorbesc aceeasi limba. Doar ca … uite, se pare ca o vorbeau din registre diferite 🙂 Ei credeau ca au unitate in diversitate, si se pare ca aveau doar diversitatea. Unitatea se pierduse undeva pe drumul dintre ATUNCI si ACUM 🙂

  13. 13

    Cristian said,

    ioana dear, simt ca m-a strivit o „haripa”. trebuie sa ma duc sa iau vitamine

  14. 14

    Ioana_du said,

    :)):))
    Vitamine chinezesti? :))

  15. 15

    […] indemana sa se desprinda total asa, dintr-o data. Asa ca il urmarea pe portocaliu in tacere.    (Citeste articolul intreg) Filed under: De la bloggeri Tags: povestea puiului, […]

  16. 16

    puiul verde said,

    Exist. A fost odata ca niciodata, dar traiesc inca. Puiul verde – moi adica – traieste, desi dezamagit. A fost deajuns ca ceva sa-i afecteze sanatatea mamei lui, sa stea cu ea si sa nu poata ajunge la scorbura, si repede sa fie categorisit ca e cam egoist, ca-i place cam doar verdele….
    („Din cuibul lui, ascuns, puiul verde ii urmarea portocaliului orice miscare” – geeeeeee.. ce-ar zice prietenii puiului portocaliu, psihologii, de fraza asta?)

    Altfel multumesc (public, aici, in blogosfera, sa auda toti puii, culorile, gainile, cocosii, pana si asinul lui nea Marian) puiului portocaliu pentru nenumaratele si fabuloasele culori, gasite sau inventate. Mi-au umplut viata de pui verde cu pasteluri cum nu multi pictori stiu sa condeieze. M-au imbogatit si inaltat.

    Ma bucur mult pentru puiul portocaliu ca a facut cunostinta cu cel galben, roz, maron si albastru. Sincer-sincer, si mie imi plac.
    Asa ca ii spun adio si il las cu ei, stiind ca e pe maini bune. Eu ma intorc la pajistea verde, la buburuza verde, la funzele verzi de mai fara sa cred vreun moment ca i-am aratat ceva cuiva. Nici macar ceva verde.

  17. 17

    Ioana_du said,

    Pai ….. nu stiu care sunt motivele pentru care te consideri tu verde :))

    Eu una admit ca ma simt portocalie, si da, si eu ma bucur ca am in jurul meu o gramada de culori .
    Daca tu spui adio portocaliului tau … e alegerea ta 🙂 Ca si locurile la care te intorci (sau poate din care nu ai plecat niciodata).

    Multam pentru vizita!

  18. 18

    Ioana_du said,

    Remarca inspre fratelele Dan Iancu: asta e culmea!! E o exemplificare perfecta pentru „ce a vrut sa spuna autorul” , despre care tocmai vorbeam! :))

    Tot citesc replica „puiului verde” (cel care se pare ca e real, nu cel din povestea mea :)) ) si ma minunez.

    UNUL : Dragii mei, povestile se numesc povesti dintr-un anume motiv, si caii verzi pe pereti… la fel;
    DOI: Repet si pe blog ceea ce le-am spus anumitor persoane mai sensibile din anturajul meu: fratilor, cand scriu povesti nu urmaresc sa „dau” in vreunul din voii :))
    TREI: Regret daca exista persoane care se regasesc dureros in postarile mele pe blog. O regret mai ales daca le cunosc pe acele persoane. Intrucat cei care ma cunsoc stiu ca daca vreau sa ii injur o fac direct si fara menajamente. Dar ca o doamna :))
    PATRU: Ii imbratisez cu mare drag pe cititorii mei carora le sunt clare fara probleme si de la inceput punctele unu, doi si trei. Si ii anunt ca asa am de gand sa scriu in continuare, asta mi-e stilul, cine nu suporta sa nu citeasca :))

  19. 19

    castleless said,

    mein got. sau mein kampf. (la alegere)
    bine ca s’a clarificat chestia cu puiu’/ care cine si de ce este.
    ca taaare am crezut la inceput ca mi se picteaza o poveste ca sa vad (verde’n fata) ca de fapt traiesc in lumea mea singur si rece pentru ca sunt nesuferit „ca femeile odata pe luna” cum imi zicea o tipa azi… 😀
    ura! it’s not me, it’s not me! am scapat! hihi!

  20. 20

    Ioana_du said,

    Hehe! Ia incearca tu sa dispari vreo 3-4 saptamani de pe mess, mail, blog si altele, si sa vezi ce ti-oi tranti un verde de nu te vezi! :))

    Mai, povestea puiului poate fi despre CINEVA (om shaped) sau CEVA (ceva shaped) :D. Fiecare pliaza povestea pe ce vrea si crede ca i se potriveste.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: