Archive for Iunie, 2009

Gata!

Anul I a cam trecut. Mai am practica de specialitate, cu referat de predat in septembie, si ma pot considera studenta in anul II.

Sincera sa fiu, anul I nu mi-a adus chestii spectaculoase in ceea ce priveste „stiinta” mea. Mi-a adus insa o optica pe care nu o aveam si mi-a rearanjat niste lucruri in minte. Una peste alta, a fost un castig.

De azi sunt oficial in vacanta. Si mi-am redeschis si blogul, la insistentele cuiva la a carui parere tin. Acum….. probabil ca va trebui sa reincep sa si scriu ….

Cred ca si la asta te gandeai cand ai zis „redeschide blogul ACUM!!!” , nu?  :))

Comments (13) »

Nu inteleg.

M-am straduit, zau ca m-am, dar tot nu inteleg.

Probabil va trebui sa fac un curs intensiv de psihologie sociala sau mai stiu eu ce alte din astea ca sa inteleg reactia COMUNA pe care o au atatea persoane din filmele americane cand li se infunda scurgerea la vreo chiuveta. Se apuca sa desfaca tevile alea, surubaresc si zdranganesc pe-acolo, scurgerea tot nu functioneaza si atunci ei ……. pun totul la loc si BAGA MANA PRIN TEVILE ALEA!!!

Mai oameni buni! NU BAGATI MANA IN CANALUL DE SCURGERE! Intotdeauna acolo se afla o prezenta malefica materializata in fel si chip, si la cateva secunde dupa ce ati bagat mana acolo va face lucruri groaznice. Ieri am vazut cum a fost mancat un nene in felul asta.

Eu una sunt mai desteapta decat toti indivizii astia repara-tot. Daca se infunda vreo chiuveta stiu exact ce sa fac. Impachetez tot si parasesc localitatea.

Comments (2) »

De ce nu ma „fac” terapeut

Nu-mi plac oamenii care asteapta de la altii minuni. Nu imi plac cei care gasesc in evenimente exterioare scuza pentru ce nu le merge lor in viata conform propriilor standarde. Nu imi plac oamenii care asteapta de la ceilalti rezolvari miraculoase, raspunsuri la problemele pe care, odata posibil rezolvate, le multiplica oricum intr-o no win situation.

Nu imi plac aceia care nu sunt in stare sa accepte un alt punct de vedere decat al lor. Ii resping cu aproape dispret pe cei care se transforma in arici si arunca otrava cand sunt scuturati in loc sa fie compatimiti intr-una si inutil.

Nu imi place sa fiu prea aproape de tot soiul de dureri. Am constatat ca in afara de familie sunt putine persoane de care imi pasa real. Asta ……… pana la urma e un lucru bun. Am redescoperit in anturajul meu prezente care nu au plecat niciodata desi eu le credeam de mult pierdute. Erau insa acolo, asteptand sa am eu ochi sa le vad. Am gasit si cativa oameni noi fata de care simt respect si drag. Imi ajung 🙂 Nu am nevoie de furtuni din nimic, care duc la nimic. „Ex nihilo, nihil” 🙂

Last but not least, nu imi plac luptele cu morile de vant. Si nici nu ma consider eu detinatoarea secretelor fericirii vesnice.  Degeaba imi tot povesteam eu mie cum ca terapie, ca oameni, ca …  Nu 🙂 Oameni, dar nu terapie. Directia mea se pare ca e alta, si sunt recunoscatoare zilei de ieri pentru ca mi-a aratat asta asa de fara echivoc 🙂

Comments (2) »

Supportive therapy

In cabinetul unui terapeut specializat in terapie de sprijin:

– Sunt ……extrem de deprimat(a) !

– Te inteleg !

– Am impresia ca nimic nu imi merge asa cum ar trebui.

– Se poate, chiar se poate sa nu iti mearga nimic….

-Si asta ma deprima in asa hal incat imi vine sa ma arunc pe fereastra aia!

– Fireste! Cum sa nu-ti vina sa faci asta ???

– Chiar……. chiar cred ca asta am sa si fac!

-Da, da, inteleg perfect ce simti!

Si atunci el/ea s-a ridicat si s-a aruncat pe fereastra.

Leave a comment »

Acum 35 de ani …

… pe vremea asta ar mai fi fost inca doua luni de trecut pana sa vin eu pe lume. Insa, ca o geamana nerabdatoare ce in mod clar a trebuit sa fiu, am avut alta parere. Era prea vara afara si prea mirosea a tei ca sa nu ma bucur de asta in mod direct. 

Asa ca …. asta sunt, in toata splendoarea mea de aproape leu, but still gemeni no matter what 🙂

Comments (13) »

De zilele astea

  • Cam des mi se intampla in ultima vreme  (si cam mult ma tine cand ma apuca) sa nu imi gasesc cuvintele. Sau mai rau, sa le gasesc dar sa imi fie lene sa le trec din cap pe suport …. de vreun fel.  Si ideile nerostite vor ramane o vreme prinse undeva intre neuroni (asta pe de-o parte e bine, ca ar insemna ca am macar doi. Neuroni), fi-vor uitate si apoi …… se vor razbuna dand sfoara in tara ideilor cum ca daca ajung la Ioana in cap raman neformulate.
  • Ma simt foarte obosita. Nu mai am elan pentru cine stie ce , si parca vad ca „zac” asa o vreme dupa care ma apuca reprosurile crunte asupra propriei persoane pentru ca am pierdut vremea in asa hal. Nici nu mai stiu cate carti am incepute si abandonate, iar eu si creierul meu (suntem en-froid zilele astea) bantuim undeva in zona crepusculara.
  • Imi place mirosul de pe strazi zilele astea cam in aceeasi masura in care detest mirosurile din autobuze. Daca nu as fi mai mereu aproape contra cronometru as merge mai mult pe jos. Asa ….. fac reflectii inutile asupra contrastului outdoor-indoor, cu accent pe RATB. In sensul ca ASA NU.
  • Unul din mirosurile cu care ma intalnesc des in ultima vreme este cel de alcool. Bere, probabil. E aproape imposibil sa te afli in RATB intr-o dupa-amiaza si sa nu gasesti un omulet pe doua picioare clatinande, emanand mirosuri de crasma ieftina. Da, se recomanda hidratarea puternica si apa plata e scumpa. Corect!
  • Amestec de zor taratele (cerealele, ca sa fiu politically correct) pe care mi le-am varsat in iaurt, si constat ca oricat m-as concentra pe scortisoara la care nu m-am zgarcit, tot secara sau orzul ala se simt cel mai puternic. Si imi dau seama ca nu numai la micul dejun se intampla asa. Am intalnit deseori situatii (da, a se citi „oameni”) in care oricata scortisoara s-ar fi pus, tot tarata era „castigatoare”.
  • A ajuns la mine pe blog o persoana care a dat search dupa „capatul universului”. Si Google a adus-o aici.  L-o fi gasit?

Comments (10) »

La naiba cu ploaia astora de la meteo!

Aproape ca am detestat ziua de azi. Asta ca sa fiu intr-o opozitie neasteptata cu dispozitia Danielei, care dimineata era grozava 🙂

Ce-mi „place” atunci cand ajung la o concluzie si apoi se intampla repede ceva care  sa o intareasca! Azi asteptam soare si cald, asteptam vara pe afara si inauntrul meu.  Nu a fost niciunde.  Astazi (pana la ora asta cel putin) in Bucuresti a plouat intr-una.  Mi-e sila de picaturile astea de toamna, imi intra in creier si imi distrug circuitele neuronale. Ca sa nu mai pomenim  dispozitia mea, care oscileaza intre iritare si blegeala intr-un mod necaracteristic mie. 

Vremea asta isi bate joc de mine si de nervii mei.

LATER EDIT: desi a inceput de dimineata, am impresia ca sunt in continuare fix in mijlocul norilor bubuitori. De parca nu s-ar deplasa nici macar un metru.

Comments (17) »