Archive for August, 2009

Colturi de hartie

In ziua aia vantul se starnise din senin, adus de ganduri din alte zari, dar dupa ce se potoli ramase in urma lui un aer cald si placut parfumat, si de bucurie imi venea sa-l strig catre toate punctele cardinale. Si ti l-am spus numai tie.

Comments (4) »

Gripe pe alese, sau „nu e pasare ca porcu'”

Colega mea de la receptie mi-a zis astazi, situata fiind undeva intre AMUZATA si UIMITA, ca a citit pe net despre un nou virus: cel al gripei canine !

Confirm aici ce i-am zis si ei: astept sa apara gripe care sa acopere o paleta cat mai larga de animale, ca sa pot alege in acord aproape perfect cu personalitatea mea. Fiind eu tiparul optiuni, existenta doar a variantelor aviara si porcina nu ma satisface.

V-am zis vreodata ca imi plac mult  pisicile?

Comments (1) »

Sisif si Mitu. Cugetari

Sisif statea pe ganduri intr-o bodega de la coltul strazii cu castani. Gandurile lui aveau in ziua aceea forma unui scaun cam subred, cu spatarul crapat si manerul din dreapta lipsa.  Statea si cugeta la rostul vietii, si pe masura ce paharul din fata lui se golea se imputina si rostul. „Probabil sunt direct proportionale” si-ar fi zis Sisif daca ar fi stiut ce inseamna asta. El insa nu stia, si oricum nu l-ar fi ajutat cine stie ce in cazul de fata.

Sisif era trist. Sisif se simtea neimplinit. Sisif isi dorea un copil.

 

Et voila, mon cher monsieur Dan!

A vous!

Comments (9) »

Pentru ca TREBUIE

Liviu scrie la el pe blog despre o chestie care m-a framantat si pe mine asa, in timp : lucrurile pe care le facem din obligatie, uzantele sociale carora ne supunem pentru ca sunt ” a must”.

Sunt multe feluri in care s-ar putea descrie civilizatia, insa cred ca toate ar avea la un moment dat un punct comun : uzantele. Adoptam anumite comportamente pentru ca „asa trebuie”, „asa e frumos”, si desi poate ne intrebam cine naiba a decis ca asa trebuie avem grija sa ne invatam copiii la fel. „Reguli de politete”, ar sari poate unii si altii sa ma lamureasca.

 Ciudat, ma gandeam ca a fi politicos inseamna mai degraba a respecta spatiul celuilalt. Spatiul fizic, spatiul mental, spatiul emotional. Dar ni se spune din frageda pruncie ca trebuie sa dam binete cand ne intalnim cu cineva, indiferent daca singurele vorbe schimbate vreodata cu persoana respectiva s-au rezumat la „buna ziua” ala. Ok, spun „buna ziua ” cand intru intr-un magazin din respect pentru pozitia vanzatorului, pentru persoana lui, dar asta pentru ca asa simt sa fac. Mi se pare aiurea sa intru si sa cer ceva fara o „introducere”, pentru ca as simti ca desconsider omul ala si ca l-as trata ca pe cineva pus acolo sa imi satisfaca mie cererile de bluzite sau ciocolata sau naiba mai stie ce. Dar pe cucoana care sta in fata blocului si care „sfarteca” impreuna cu amica ei pe toate persoanele cunoscute care intra sau ies …. de ce as saluta-o? Numai pentru ca s-a nimerit acolo cand am trecut eu?

In AT toate „unitatile de recunoastere” schimbate intre oameni (sau cu tine insuti chiar) se numesc strokes. Fiecare om are o anume nevoie de strokes,  si incearca sa isi satisfaca aceasta foame asa cum poate. Ok, inteleg asta. Ce mi-e greu sa inteleg este ce fel de om e acela care isi hraneste aceasta nevoie cu un „buna ziua” venit de la un necunoscut si care in afara de faptul ca e uzanta si tine de politete nu are valoare! Are, si nu o vad eu?

In fine. M-a „luat valul”, recunosc ca asta este un subiect pe care il dezbat in sinea mea de ceva vreme si care ma framanta. Si daca nu ma opresc acum mai disec inca vreo cateva aspecte :))

Comments (10) »

Situatii animate

  • De cand se uita la Minimax, canal de desene animate care are subtitrarea asigurata de „Zone Studio, Oradia”, Bianca vorbeste usor ardeleneste. „Intriaba-ma” , „a mia” si alte din astea. Pardon . Din astia.  Asa ca de ceva vreme  pe langa preocuparea continua de a fi una din spioane, unul din titani si „toate celelalte pehrsonaje” din Mica Sirena, ma straduiesc sa o dezvat pe Bia de „Oradia”. Nu ca as avea ceva impotriva vreunui accent, insa mi se pare nefiresc sa o aud vorbind asa, bucuresteni fiind;

 

  • Azi vizionam impreuna un episod de desene animate la Jetix. Era acolo un nene pe care il chema Senior Senior Senior, si el avea un fiu pe care il chema Senior Senior Junior. Pentru cine strecoara oamenii astia poante de genul asta? Pentru parintii care urmaresc impreuna cu copiii canalul mentionat. Asa, ca mica rasplata pentru „lasa la Jetix, ca incepe Kid vs Cat!!!!”. Multumesc!

Comments (5) »

Despre cunoasteri fara prea multe cuvinte

Ieri ne-am strans la bunici, si daca tot ne-am strans …. am zis sa-i uram un al doilea La Multi Ani tatalui meu. I-am facut prajitura aia cu branza dulce si dulceata care ii place lui  si am adus-o la bunici direct in tava in care am produs-o.

– Maie, sa-mi dai si mie un cutit ca sa o tai! zic eu.

Maie (bunica mea) prezinta cutitul la datorie. Ma apuc, portionez prajitura frumos ( ….ma rog ….. a se mentiona totusi ca nu am fost niciodata in stare sa portionez tocmai frumos o prajitura. Dar asta numai pentru ca sunt in zodia gemenilor si am nevoie de variatie, uniformizarea ma sperie chiar si la prajituri).

– Hm, acum o sa-mi trebuiasca …..

– Ceva cu care sa scoti prajiturile din tava! completeaza maie cu ustensila aia deja in mana.

Dupa ce am scos prajiturile si le-am asezat pe farfurie, incep sa spun:

– Asa, ar mai trebui doar ….

– O alta farfurie pe care sa pui colturile! spuse prompta maie.

……………… si dupa atatia ani de cand ne cunoastem eu si maie, inca ma mai intreb … de unde stie ?!?!

Comments (1) »

Colturi de hartie

Era cald inca dar vara se sfarsea, si te nedumereau lucruri,  pe unele poate le regretai, si te-ai ascuns in hatisul protector al propriilor ganduri, pentru ca desi era cald inca vara se sfarsea, iar tie iti era frica de pronumele posesive.

Leave a comment »