Viata ca un „eseu”: Litoral 2009

„Ploaie de vara: lunga, marunta, rece si plumburie. Ce o face varateca,  intrebi? Faptul ca eu, in timp ce ea, ma duc la mare, in pana mea! Iaca poezia! Care este.” ii scriam eu Danielei in SMS mode miercuri dimineata.

Ploaia ne-a insotit de la intrarea pe Autostrada Soarelui (ha ha! rad si curcile) pana in Constanta. A vrut sa ne arate ca septembrie este totusi prima luna de toamna si a reusit. Norocul ca a fost fata buna si nu ne-a mai deranjat odata ce si-a asigurat Q.E.D.-ul.

Am gasit vila care ne-a gazduit, si nu am depus mari eforturi in sensul asta. Dupa cum ni se promisese, pana pe plaja erau intr-adevar 200 m. Acuma …. pana la TREPTELE care ne asigurau acesul catre plaja era ceva mai mult, dar asta intra la categoria „detalii”.

Plaja … cea mai murdara ever. The MURDARA-est.  Daca as fi putut reconstitui tigari intregi din mucurile de pe plaja si apoi le-as fi vandut as fi fost bogata acum. Asa ca am purces la inchiriat doua bucati chaise-longue plus una bucata masuta plastic (ka kum ar veni 3 la pret de 2), basca umbrela mare din … paie , naiba stie, si ele ne-au asigurat o bruma de confort.

Un (alt) punct in minus pentru Eforie Nord: oamenii, cu tot cu atmosfera. Liviu ar fi numit genul asta de oameni „manelisti” si nu ar fi gresit nici la propriu nici la figurat. De-a lungul scurtei noastre sederi acolo (hai ca mi-a iesit fain butada) s-au anuntat cu surle si trambite doua „mari spectacole”, fiecare fiind pe rand „ultimul din sezonul Litoral 2009”. Protagonistii …. nu retin decat Gutza si „inagalabilii” Totiu si Palade.  Ridicand o spranceana ca un adevarat admirator Iron Maiden ce se afla, sotul meu m-a intrebat „Ce zici nevasta? Te duc?  Hai, sa nu zici ca nu te scot in lume”. I-am explicat ca nu mi-am adus tinuta potrivita pentru anvergura unui asemenea eveniment. In timp ce ne intrebam daca se vor vinde 20 de bilete am avut „placerea” sa observam ca totusi lumea cumpara! Ne-am zis unul catre celalt „N-ai tupeu!” (e un banc-si-nu-tocmai care circula pe net in ultima vreme) si ne-am vazut de treaba. Bia a „prins” insa ideea cu „te duc?” si a intrebat daca mergem la spectacol. A continuat cu „de ce nu?” . I-am explicat in gura mare ca o doamna ca eu nu consider ca treaba aia se cheama muzica, sau umor. Si ca un psiholog bun ce voi deveni i-am mai zis „si daca atunci cand vei creste vei gasi chestiile astea pe gustul tau ai sa mananci bataie”. A inteles. De cate ori auzea reclama la „spectacole” spunea „asta nu e muzica adevahrata”. Nu aveti decat sa protestati cat vreti, nici cand o ingheta iadul nu voi spune ca tampeniile alea inseamna divertisment. Si da, mi-am manipulat copilul. Sa ma judece mai tarziu, n-are decat, o astept rabdatoare cu explicatii.

Un punct in plus acum pentru Eforie: destul loc pentru plimbare. Plus suficiente terasre mai acatarii, in care sa imi simt si eu  satisfacute micile fitze . Intr-una din plimbarile de seara am auzit la o terasa Janis Joplin! Cred ca a fost un once-in-a-life-time-Eforie-Nord-happening, si suntem mandri ca l-am trait.

Si iac’asa s-au scurs zilele noastre pontice in  2009. Printre manele si manelisti, cu cateva zone in care i-am putut evita, cu mancare bunuta si vreme frumoasa. Si incet-incet s-a facut sambata, care ne-a surprins cu un vant ce nu ne-a mai lasat sa stam pe plaja. Ni s-a parut so not vacanta-like sa alergam intre doua chaise-longues ca sa nu ne zboare chestiile de pe ele. Singura varianta ca sa stam pe plaja ar fi fost fiecare pe scaunul lui, exclusiv in pozitia intins. Orice incercare de schimbare ar fi insemant automat salteaua in cap. Si nu ne-a placut asta. Asa ca am purces catre papa de pranz si apoi catre camera.

Iesita in curte cu o carte am scris ultimul SMS al acestui sezon estival : „Asorte-uri: Jung, cola si (creme de la creme) bombonele agricole (de bostan, clasa, frate!). Toate simultam, pe terasa pensiunii, in timp ce copiii mei se straduiesc sa adoarma. E ?!” Liviu (ca lui i l-am trimis) a considerat aceasta situatie ca fiind „suuuper!”, asa ca pe total ma declar satisfacuta.

 

NOTA Exista sansa (daca aceste randuri vor fi citite de persoane care nu ma cunosc prea bine) sa ajung sa fiu perceputa ca fiind o fitzoasa increzuta. In legatura cu asta am o singura declaratie de facut: ASA, SI ?!

Anunțuri

4 răspunsuri so far »

  1. 1

    castleless said,

    halo! …n’catzi’ash! Liviu asta apare de doo ori aici… ce pana mea ie iel? vre’un mare smecher ceva? (inainte de a se raspunde a se viziona mark gungor, in varianta prescurtata la mini pi blog)

  2. 2

    Ioana_du said,

    …………..tocmai ma pregateam sa-ti raspund cand mi-am dat seama ca nu am respectat instructiunili care ieste.
    Asa ca maine 😀

  3. 3

    cartim said,

    Hey , te-ai si intors?
    Mi-a placut descrierea ta, de atatea ori am fost la Eforie Nord ca ii cunosc fiecare piatra dar se pare ca atmosfera s-a schimbat.
    Bne ca nu te-ai „infectat” urechile cu acele „spectacole” inedite.
    In rest sper ca v-ati simtit bine .
    Pacat ca nu ai fotografiat plaja, ca eu am facut neunia sa imortalizez gunoaiele de la munte 😛
    Bine ai evenit acasa!

  4. 4

    Ioana_du said,

    Multam, Cartim!
    Eu am mai fost in Eforie o singura data, dar pentru ca manelele nu erau la moda inca si atmosfera era alta. E drept ca si eu eram altfel, si ma deranjau ai putine lucruri decat acum. Nu eram asa carcotasa 😀

    Liviu apare de doo ori? Mai … ce baiat insistent 😀
    Am vizionat filmuletele de blog. Ce sa zic ….. Astept cu mare nerabdare sa am timp sa vad DVD-ul ala.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: