Diferente de temperatura

Dupa o perioada de convietuire fara mari pretentii in aceeasi poienita floarea si piatra se imprietenisera. 

Primul semn de apropiere il daduse floarea, denumind piatra aceeasi prezenta pe care ceilalti o denumeau bolovan. Si ceilalti se mirasera tare de asa prietenie, si nu conteneau sa i-o spuna florii. Ea ii privea insa cu ingaduinta si zambet, continuand sa ii acorde pietrei o mare parte din atentia ei.

Si pietrei ii placea apropierea, si ii povestea florii multe intamplari despre ape si vanturi care formeaza si slefuiesc pietre. Floarea ajunsese ca cunoasca o parte deloc neglijabila din colturile pietrei, si ii placea ideea ca poate lasa si ea o urma. Vanturile si apele si pamantul pe care se rostogolesc pietrele aveau, fireste, mai multa forta decat ea. Ea insa avea culoare, delicatete si parfum, si pietrei pareau sa ii placa toate astea. 

Erau totusi din cand in cand niste momente in care se simteau descumpanite. In lumea florilor existau armonie si culoare, florile se hraneau cu ele si apoi le generau din nou, si ca atare traiau intr-un continuum de zambete. Piatra insa avea alte repere, era mai degraba solitara si rationala, si atunci consumul si degajarile permanente de caldura ale florii i se pareau nefiresti si o speriau. “Florile sunt de obicei in grupulete, mai rar vezi una asa, separata . In timp ce pentru pietre nu e nimic neobisnuit in solitudine” era fraza care le explica grozav pe amandoua. Dar explicatia poate lamuri si fara sa netezeasca, si din cauza asta intre floare si piatra exista din cand in cand cate o zona gri.

Si intr-o zi piatra incepu sa se clatine ca miscata de forte nevazute. Floarea o privea un pic nedumerita, nestiind ce se intampla cu prietena ei si nici in ce masura i se datoreaza clatinarea aia. Si mai ales ce sa faca in asa o situatie ciudata pentru cele mai multe dintre flori. Si cu cat incerca sa afle, cu atat mai tare se clatina piatra. De-o data clatinatul se transforma in rostogolire, si piatra o lua incetisor si greoi la vale. Neasteptandu-se la asta floarea nu reusi sa se fereasca foarte bine si piatra ii zdrobi in rostogoloirea ei cateva frunze. Unele pe care floarea le tinea aproape lipite de pamant.  Piatra arunca in urma cateva cuvinte, insa floarea nu reusi sa auda decat ceva legat de prea multa caldura.

Dupa un timp zgomotul se potoli. Ramasa fara prietena ei floarea scutura capul ca trezita dintr-un vis. Isi primeni frunzele lovite, le pansa cum putu mai bine si lasa soarele sa le vindece. Si trecu asa o vreme. Din cand in cand floarea privea in vale, catre prietena ei pierduta, si ofta usor ca dupa o nedumerire.

In vale piatra se linistise. Nu se mai clatina, si nu ii mai tulbura nimeni linistea. Dupa o vreme , vrand sa isi imparta cu cineva cugetarile, cauta din ochi o alta floare. In vale insa nu se vedeau deocamdata flori, asa ca piatra se pregati pentru o asteptare linistita. Pana va aparea o alta floare se va multumi si cu niscaiva buruieni.

Anunțuri

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    Adanca…! Asta nu-i pentru copii ca Bianca. E pentru copii ca noi! 🙂

  2. 2

    Ioana_du said,

    Pai nu, nici nu are ca public tinta copiii ca Bianca 🙂


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: