Poveste de toamna cu calorifere

DEDICATIE SPECIALA PENTRU BUNUL MEU DAN

Era o dupa-amiaza linistita in acel colt de Paradis. Oamenii erau plecati care incotro, bebelina dormea linistita, in casa nu se auzea niciun zgomot.

In locul lui de langa perete caloriferul se plictisea teribil. „Ma plictisesc de moarte, dar zau ca nu as avea chef sa muncesc deloc…. Ar fi grozav daca as putea sa ma fac mic si sa ma ascund dupa noptiera, sa nu ma vada maitre de la maison cand se intoarce!” (caloriferul din intamplarea noastra traise aproape toata viata lui langa acesti oameni si invatase de la ei limbi straine si exprimari ingrijite). Isi arunca absent un ochi pe fereastra si vazand casa de langa isi aminti ca prietenul lui, care locuia acolo, il invitase sa vada impreuna un film. „De ce nu, si asa nu am altceva mai bun de facut azi. Pacat ca e o zi asa frumoasa,  pentru ca nu putem manca floricele de porumb.” Chicoti amindindu-si micile explozii infloritoare pe care le faceau boabele de porumb cand se apropia mult de ele in zilele cu adevarat friguroase, apuca neatent o punga de napolitane cu ciocolata si iesi.

Traversa cu grija aleea, ocoli piscina (avea fobie de apa) si intra in casa prietenului sau pe usa din spate.

„Ce bine ca ai adus ceva cu ciocolata! Ar fi fost bune si niste floricele de porumb, dar …”

„Dar nu e destulde  frig afara, da, stiu” completa caloriferul nostru zambind „Ce film vedem ?”

Era despre o mica gasca de calorifere care se saturasera de munca. On/off, on/off, on/off toata ziua! Aproape ca nu apucau sa se odihneasca deloc. Asa ca se decisesera sa plece intr-un tinut in care era mereu cald si care i-ar fi scapat de on/off pentru totdeauna. S-au strecurat afara din casele lor intr-o dimineata dupa ce stapanii lor au plecat pe la birouri, s-au urcat pe furis intr-un camion si dusi au fost! Dupa un drum lung si obositor si dupa cateva schimbari de camioane au ajuns in sfarsit, prafuiti, intr-un mic orasel in care era asa de cald incat pamantul de sub rotile lor aproape ca frigea. „Aici e de noi! Am ajuns pe Taramul Vesncei Fericiri!” spuse unul din ei cu incantare. A urmat o perioada de dolce far niente. Caloriferele nu faceau altceva decat sa zaca in soare si sa isi atraga unul altuia atentia asupra faptului ca iata, nu faceau ABSOLUT NIMIC.  Dupa o vreme insa vopseaua de pe ele a inceput sa se cojeasca , s-au umplut de praf si au inceput sa si rugineasca pe ici pe colo.Traind intr-o tara in care era foarte cald oamenii de acolo le ignorau, asa ca nu s-a gasit nimeni care sa le curete. Din Fericirea Vesnica pe care o intuiau au picat in Depresia la care nu se asteptasera deloc. Dupa un scurt sfat au decis ca e cazul sa se intoarca acasa, mai ales ca unul din ele era si cam ciobit. Niste baieti il folosisera pe post de poarta la un joc cu o minge mare si grea. Si iata cum caloriferele au pornit din nou la schimbat de camioane pana au ajuns inapoi acasa. Stapanii lor s-au mirat ca le-au regasit in locuri in care erau convinsi ca au cautat de cateva ori, si-au jurat sa izoleze mai bine locuintele („iti dai seama ce umezeala?? iata cum a ruginit!”) si viata a reintrat pe fagasul cunoscut.

Dupa ce filmul se termina caloriferul si prietenul lui au oftat scurt. Apoi s-au despartit. Se facea seara si urmau sa aiba de lucru.

Caloriferul nostru s-a strecurat cu grija inapoi pe langa piscina, pe alee si apoi in camera din care plecase.

„Cum …?!?! Am intrat de vreo patru ori in camera asta!” se auzi o remarca deznadajduita. Intrebandu-se daca nu cumva are Alzheimer, le maitre de la maison (caci a lui fusese exclamatia) apasa  butonul on/off.

Bagat in priza caloriferul isi incepuse seara de munca.

Anunțuri

5 răspunsuri so far »

  1. 1

    Ah! Banditele si ticaloasele astea de calorifere… !!!

    Intors acasa dadu ochii cu caloriferul cel nou, proaspat cumparat.
    -Tu cine esti?
    -Da’ tu cine esti?
    -Eu sunt Singerul cel nou!
    -Iar eu sunt No Name-ul acestei case.
    -Chinezule… cred ca a venit momentul sa te asezi in fata casei. Luni trec gunoierii!
    -Pe cine faci tu chinez? Tu n-ai vazut ce scrie pe tine? PRC. Stii ce-i asta? People Republic of China. Si-apoi mai esti si fraier… Nici un scurtcircuit nu esti in stare sa faci. Stii cate am realizat eu? Trei. Da’ zdravene!
    Singer-ul tacu…

  2. 2

    Ioana_du said,

    No Name-ul il lovise taman unde il durea mai tare. Toti prietenii lui reusisera pana la varsta asta cate un scurtcircuit. Toate fusesera mici, fireste, dar … fusesera! Si pentru ca lui nu i se intamplase oricat s-a straduit toti il luau peste picior. Si se simtea tare ranit. La urma urmei nu era vina lui ca se nimerise in magazinul de electrice sa fie conectat taman la cea mai proaspat si mai bine impamantata priza!

    Cu ochii in pamant, rusinat, Singer zise:

    – Iarta-ma, te rog! Ma ierti? Am fost infumurat pentru ca .. toata viata mea am fost bataia de joc a prietenilor. Si acum .. am crezut ca …. Te rog, ma ierti?

    NoName se induiosa. Nu trecuse chiar asa de mult timp de cand isi dorise si el sa impresioneze cu orice chip.

    – E hai, nu te mai smiorcai. Suntem calorifere, sau caloriferite??? Hai, uite cum facem. Eu te iert, tu te potolesti, si de maine incepem sa lucram la un proiect grandios: cel mai mare scurtcircuit din Paradis. E un vis al meu mai vechi, dar stiu acum ca singur nu l-as putea realiza. Ce zici baiete? Il facem?

    Ochii lui Singer sclipira de bucurie, si daca nu ar fi avut cablul scurt l-ar fi imbratisat pe NoName. In sfarsit, isi gasise un prieten care sa creada in el !!

  3. 3

    castleless said,

    na… si io care tocmai ma intrebam daca sa iau vre’un calorifer… ma reorientez spre sobe…
    vorba cantecului: mica-mica cum e ea / e sobita mea!

  4. 4

    costiman said,

    am avut un calorifer cu 12 elementi, deci lat in spate, care s-a indragostit de o soba.Arata bine:teracota noua, nu avea acnee, pardon , cosuri, doar unul, dar nu era pe fata.A fost o dragoste nebuna, sobita avea prostul obicei de-al pune pe jar pe ghietul calorifer.Dupa 9 luni am primit acasa un colet in care era impachetat un termoplonjon si un bilet pe care scria:-Aveti voi grija de asta micu’.Cu grija, e cam fraged, l-am facut la betie, pe o blana de urs, in fata sobei.

  5. 5

    Ioana_du said,

    Da, hm, Liviu… nu stiu ce sa zic …. Sobele nu se deplaseaza asa usor cum o fac caloriferele (unii zic ca nu se deplaseaza deloc, mai ales cele de culoare maron cica ar fi de neclintit) si asta te face sa simti ca poti conta pe ele. Pe de alta parte se pare ca un studiu efectuat de cercetatorii britanici a demonstrat faptul ca sobele sunt frustrate. Intrucat dorinta de miscare o au, insa au refulat-o (mai ales cele de culoare maron). Acuma…. daca nu te deranjeaza o soba care sa te dispere cu actele ei ratate…..
    Da’ parerea mea e sa-ti iei si un calorifer, sa vezi ce se intampla.
    (Cantecul ala nu spunea si lucruri defaimatoare despre sobita? Din cate imi amintesc eu era un cantec cam … dur … :D)

    Costimane, si ce ati facut cu fructul caldurii? L-ati crescut ca fiind al vostru, l-ati dat la scoala, l-ati educat si acum e centrala termica la vreo multinationala? Sau …ce s-a intamplat cu el?


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: