Dragonul de gheata (2)

Odata ce primele case ale satului incepura sa se zareasca dragonul lasa lemnele la pamant.

“Aici va trebui sa ma opresc” le spuse el tinerelor. “Orice pas dincolo de limita asta ar insemna pentru mine un risc, si tin totusi la solzii mei”.

Multumindu-i pentru ajutor fetele se indepartara chicotind. Mai vorbira despre el cand se intalnira a doua zi, apoi inca o zi … apoi il cam uitara. Ea insa nu se putea gandi la altcineva. Simtea ca zilele ii curg fara niciun sens si devenise apatica, ursuza chiar.

Intr-o dimineata se trezi hotarata: se va duce din nou in padure, sa-l vada. La urma urmei poate nici nu era asa grozav, poate doar intamplarea aia fusese asa surprinzatoare incat o facuse sa-l vada altfel decat era el de fapt.  Asa ca porni la drum.

Pe la jumatatea drumului padurea incepu sa-i para si mai sinistra, si gandul care o manase afara din casa i se paru dintr-o data absurd. Atat de absurd incat incepu sa se intrebe daca nu ar fi mai bine sa se intoarca. Si chiar incerca sa o faca, insa botina ii aluneca pe zapada inghetata si ea se rostogoli langa un copac.

“Sa te rostogolesti asa pe gheata poate fi amuzant, insa ti-as recomanda ca data viitoare cand faci asta sa ai pe cineva langa tine. Nu de alta, dar nu poti sti niciodata cum iti iese aterizarea” auzi ea o voce care facu inima sa-i tresalte.

“Pai… Am vrut intai sa exersez o vreme. Sa imi iasa perfect atunci cand am spectatori. Daca as fi stiut ca esti aici cadeam mai cu gratie. Imi cer scuze, am crezut ca sunt singura.” raspunse ea zambindu-i.

“Ha ha! Femeile si orgoliul lor! Daca iti face bine, atunci afla ca eu consider ca ai fost suficient de gratioasa. Ia sa vedem, ridicarea de la pamant cum iti iese?” si ii intinse bratul ca sa o ajute.

Fata ii apuca bratul, se ridica si ii multumi cu un zambet frumos. Prinsese curaj, asa ca ii spuse:

“Stii……… adevarul este ca am venit special ca sa te gasesc pe tine. Mi-a placut cum ne-ai povestit cand te-am cunoscut si as fi vrut sa mai stam de vorba.”

Incruntandu-se usor dragonul ii raspunse:

“S-ar putea ca povestea de acum sa nu iti placa la fel de tare. Vezi tu, eu nu sunt asa placut cum poate ti-am parut a fi. Nu uita ca scuip gheata, si fac asta oricat mi-as dori sa fie altcumva.”

“Adica …….. vrei sa spui ca nu este alegerea ta cand si daca scuipi gheata”? intreba fata cu uimire.

“Uneori este, dar alteori nu. Alteori este ceva inauntrul meu care ma face sa ma simt nesigur, sau amenintat, si atunci suvoiul de gheata tasneste fara sa am cum sa-l controlez.”

“A, pai in cazul asta sunt in siguranta! Cum as putea eu sa fiu o amenintare pentru tine?”

“Vezi tu….. Am sa-ti spun un secret. Orice dragon are sub platosa lui de solzi o inima . Cine ajunge la inima unui dragon il poate supune pe veci, iar noua dragonilor ne este teama de asta. Si atunci ne aparam cu puterea focului, sau in cazul meu a ghetii.”

“Dar ….de ce as vrea sa te supun? Nu putem relationa decat din perpectiva supus-conducator?” intreba ea ironica.

“Poate pe tine te amuza. Insa dragonii asa sunt crescuti. Asa suntem invatati de mici, sa ne ferim inima. Suntem invatati ca daca inima ne este atinsa noi putem fi distrusi. “

Anunțuri

3 răspunsuri so far »

  1. 1

    tatamare said,

    Un taciune si-un carbune,
    Spune Ioana, spune! 🙂

  2. 2

    Ioana_du said,

    ………..si iaca am spus 🙂

  3. 3

    alin said,

    cine a facuto a facuto de nota 10,ar trebui sa scrii o carte cu aceasta poveste 😉 ai deveni faimos pentru aceasta poveste uimitoare.


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: