Archive for Decembrie, 2009

Din tara lui Mos Craciun

Nu cred ca exista pe lumea asta copil care sa creada ca Mos Craciun face toata treaba aia multa pe care o are de facut de unul singur! Sau poate cred totusi asta copiii foarte mici si aceia care au stofa de mari directori. La mijloc, intre cei prea mici si cei mari, se stie ca Mosul are ajutoare.

Putini insa realizeaza cat de multe sunt acestea. Acolo, in tara lui Mos Craciun, este o mica lume. O societate in adevaratul sens al cuvantului, organizata strasnic pe departamente in care totul functioneaza grozav.

Departamentul de zane-spiriduse numaratoare tine socoteala fiecarui copilas nou aparut, si tot el este responsabil de incadrarea fiecarui copil in categoria de varsta potrivita.

Zanele-spiriduse-postase au grija de scrisorile primite de la copii. Ele trebuie sa citeasca fiecare scrisoare si sa noteze cu grija intr-un catastif enorm dorintele fiecaruia. Din cand in cand catastiful este luat de catre zanele-spiriduse-organizatoare, care studiaza atent cerintele si se ocupa de comandarea jucariilor si apoi de ambalarea lor.

Dupa ce toate jucariile sunt ambalate intervin spiridusii. Ei iau cu grija fiecare pachet si il aseaza in niste incaperi de unde le vor lua din nou in ajunul Craciunului. Ati vazut vreodata vreo incapere din asta? Nu, fireste … ce intrebari pun si eu … Nu aveati cum sa vedeti vreuna decat daca in trecut ati fost spiridus sau spiridusa si acum ati cerut transferul in lumea oamenilor. Dar chiar si asa e greu de crezut ca v-ati aminti incaperile. Stiti, cand se face cate un transfer in lumea oamenilor cel care isi schimba viata trebuie sa bea o potiune fermecata care il face sa uite anumite detalii. Pentru ca lumea lui Mos Craciun trebuie sa fie cunoscuta oamenilor numai prin imaginatie. In felul asta fiecare poate trai un pic intr-o lume altfel decat a lui. Demult – numai cartile de istorie a tarii lui Mos Craciun mai tin minte cand – a existat o vreme  in care tara lui Mos Craciun se schimba in functie de imaginatia oamenilor, mai ales a copiilor. Insa devenise din ce in ce mai greu ca spiridusele si spiridusii sa mai gaseasca ceva in atatea schimbari, asa ca au angajat un architect care a facut lucrurile sa fie stabile. La urma urmei asta nu a facut rau nimanui, pentru ca s-au facut cercetari care au demonstrat ca imaginatia copiilor nu se stirbise deloc in urma procesului.

Dar am divagat …. Vroiam sa va povestesc despre incaperile in care sunt tinute jucariile pana in ajunul Craciunului. Sunt foarte mari camerele astea si au pe fiecare perete harti, pentru ca pachetele cu jucarii sa fie asezate pe zone geografice. Se mai intampla si incurcaturi, cum a fost atunci cand pachetul unei fetite care isi dorea o sanie noua a fost asezat din greseala in incaperea celor care traiau la Ecuator. Aici intervin spiridusii-verificatori, care au grija ca aceste inevitabile greseli sa fie corectate in timp util. Va dati seama ce greu ar fi pentru Mos Craciun sa ajunga cu impartitul cadourilor in zona Ecuatorului si sa descopere ca trebuie sa se intoarca? Cum ar mai avea el timp sa imparta cadourile tuturor? Asa ca treaba spiridusilor-verificatori este foarte importanta, pentru ca in colaborare cu fusul orar reuseste sa il faca pe Mos a ajunga la toata lumea.

Bine, adevarul e ca treaba fiecarui department este esentiala. Nu exista niciun spiridus care sa fie considerat mai putin important, si asta e un lucru bun. Spiridusii si zanele-spiriduse sunt teribil de simpatici, insa tin neaparat sa fie importanti.

Anunțuri

Leave a comment »

Perfectiune cu echilibru precar

“Mi-as dori o insula tropicala, proprietatea mea. Sa am tot confortul asigurat pe insula asta, hrana fara probleme, clima perfecta si sa nu am insecte sau serpi sau alte din astea!” spuse ea ganditoare.

Stateau trantiti pe niste perne uriase, atenti sa nu verse paharele cu vin asezate pe podea. Geamul arata o ninsoare amarnica, dar in casa era cald si ea era somnoroasa.

“Iti dai seama in ce echilibru contestabil ar exista insula asta a ta? Ai vrea si ploaie?” intreba el.

“Fireste ca as vrea si ploaie, nu sunt absurda! Dar as vrea numai ploi caldute si mulcome, fara probleme de temperament. Si sa vina exact cand e nevoie de ele si sa nu dureze niciun minut mai mult decat e necesar.”

“Mai sa fie! Ce ploi de treaba!”

“Da, ti-am zis …. “

“Si cum ar mai fi pe insula?”

“Ar fi liniste. De fapt ….ar depinde. Stii, fiind insula mea ar putea veni acolo numai cine vreau eu. Si as invita oameni in functie de cheful pe care il am. “

“Ar fi o insula! Cum ai putea opri nepoftitii sa ajunga? Ai angaja paza de coasta?”

“E, tu uiti ca este o insula perfecta! Unde exista insule perfecte?”

“Ahaaaaaaa !!! Intr-o lume perfecta, am inteles”

“Exact! Si intr-o lume perfecta nu exista oameni care sa vina in locuri in care nu au fost invitati, chiar daca locurile alea sunt nepazite!”

“Pai atunci de ce mai ai nevoie sa te retragi? Lume perfecta in cazul asta inseamna si oameni perfecti, clima perfecta, zgomotul perfect…. Nu inteleg de ce ar mai trebui sa existe insula asta intr-un univers uman perfect !”

“Oooffffffff……….. Tu si logica ta nu aveti ce cauta azi la mine pe insula. M-as retrage pentru ca asa sunt eu, nu am nevoie de motive logice pentru toate gandurile/actiunile mele! E bine??”

“E …….. perfect !!” rase el , si urmarit de privirea ei rasfatat-imbufnata se intinse  sa umple paharele cu vin.

Leave a comment »

Ars dialogu’

Intr-unul din ouale Kinder aduse de Mos Niculae Bia a gasit un fel de scoica prevazuta cu buton. Daca apasai butonul iesea din scoica ….. nu, nu o perla! Ci miezul, viermisorul . Spre amuzamentul pana la lesin al Biancai am initiat dialog cu Mr. Scoica

 – De unde vii tu? l-am intrebat

– Dintr-o scoica

 – Si scoica de unde vine?

 – Din ocean.

– Si oceanul ?

– Care ocean?

 – Cel din care e scoica din care vii tu!

 – Cum??? Eu vin dintr-o scoica???

Dupa ce il intrebam “ok, atunci de unde vii?” scoica raspundea „cine, eu? dintr-o scoica” , si dialogul se relua over and over again.

Leave a comment »

Batranei simpatici de sfarsit de an

Cand eram mai mica (ma refer la varsta, da? ca sa te „tai” de la placerea unui comentariu de genul „cum? ai fost si mai mica ?” 😛 ) aveam in preajma sarbatorilor un freamat aparte. „Fireste”, ai sa spui. Si ai dreptate, asa ca nici nu insist pe asta. Insist pe perioada  mai-mica-decat-acum-dar-nu-prea-mica-totusi,  cand deja stiam care e adevarul despre Mosii de decembrie dar asta nu ma impiedica sa ii savurez. Ma gandeam atunci ca ma voi face mare, si ca toata treaba cu cadourile de la Mosi plasate pe ascuns („cand a venit, mai?? zau ca am fost foarte atenta!”) fie nu va mai avea farmec, fie va disparea cu totul.  Si imi parea rau asa, in avans, pentru o bucurie in minus. Si imi spuneam ca atunci Sarbatorile nu vor mai fi la fel.

Ei, afla ca ma inselam. Desi acum Sarbatorile sunt cu adevarat complicate (socoteli, alegeri mai mult sau mai putin inspirate, bugete, bugete ….) bucuria inca exista. S-a trasferat in mod firesc asupra Biancai. De cateva saptamani urmaresc alaturi de ea reclamele de la posturile de desene animate si notez mental fiecare sclipire din niste doi ochisori anume.

In noptea asta vine Mos Nicolae. Pe o cutie de pantofi asezata strategic Bia a lasat la randul ei un cadou pentru el. Un desen facut pe o bucatica de hartie. A murmurat dragalas „te iubesc, Mos Nicolae!” si a zis ca e  posibil ca Mosul sa ii fi raspuns la declaratie, insa ea nu are cum sa auda asta.  

Maine Bia va primi o jucarie Mystic Baby (super, l-am nimerit chiar pe cel pe care si-l dorea ! ) si un biletel cu „Si eu te iubesc, Bia !” ca raspuns la declaratia ei.

Leave a comment »

Intamplare mica

La centrul comercial de la mezaninul cladirii cu si despre multinationale exista un magazin care are in principal reviste si ziare si in secundar crantanele diverse.

Un nene masiv (inalt, corpolent zdravan … tot tacamul), cu aer important si vorbire pretioasa model top management, imbracat profi intr-un costum beige , cumpara ceva si apoi iese din magazin si se aseaza tacticos la una din mesele de pe hol.

Apoi incepe sa savureze, binisor si pe indelete, ceea ce isi cumparase.

Pe masa in fata lui, insirate frumos ca la parada, erau 5 eugenii.

Leave a comment »