Nebuna, ca tot omu’ normal

Se spunea pe undeva ca nebun e acela care asteapta rezultate diferite in urma acelorasi (in)actiuni. Am gasit eu idea asta undeva pe net, era un citat din cineva celebru. Sa fi fost Einstein, posibil, chiar nu retin.

Rar asociez corect autorul cu zicerea. De fapt daca ma gandesc bine numai de trei idei sunt totalmente sigura: aia a lui Maslow (cu cuiele), aia a lui Freud  (cu normalitatea ca fictiune ideala) si aia a lui LeBon (cu legea unitatii mentale a multimilor). Sau ma rog, numai astea imi vin in minte acum. Cred ca le-am retinut pentru ca am rezonat cu ele puternic. Adica numai eu stiu ce furtuna se starneste in mine cand toate aspectele personalitatii mele multifatetate devin multime organizata , pun mana de la mana si joaca tontoroiul cu nervii mei, chestie care imi face privirea sa alunece in fereastra proiectiilor prin care imi vars frustrarile ca o nebuna ideal-normala ce ma aflu. Si oricum , orice as face, la faze din astea toate lucrurile din jurul meu sunt cuie.

Dimineata asta m-am trezit in plina iarna. Aceeasi iarna in care ma si culcasem aseara dealtfel, dar in felul meu absurd speram ca peste noapte se mai schimba cate ceva.   Am vazut eu vreo doua filme in care primavara venea peste noapte, brusc. Intr-unul din ele niste zane mici aduceau din tara lor si imprastiau peste tot niste chestii la care muncisera toata iarna: niste buburuze, niste culoare pentru flori, niste verde, niste auriu-soare …. chestii din astea primavaresc-zanatice. Si celalalt film se baza tot pe plasari  strategice de diverse lucruri confectionate in timp. De data asta se plasau lucruri din lemn, care a doua zi deveneau parte integranta din locatiile in care fusesera puse de Marry Poppins si niste prieteni misteriosi de-ai ei. Dar desi am auzit o gramada de oameni plangandu-se ca s-au saturat de iarna, azi dimineata era la fel ca aseara. Probabil ca nici zanele si nici Marry Poppins nu sunt gata cu pregatirile.

Ca in fiecare seara de ceva vreme incoace ma uit cu interes in sifonier la rochitele moi , fluide si prietenoase cu formele mele . Mi-am cumparat vreo trei in ultima vreme si jinduiesc sa le imbrac, insa minus gradele de afara au alte planuri vestimentare pentru mine. Chestie pe care o stiu , dar care nu ma opreste de la admiratul rochitelor. Si nici de la frustrarea de a alege in locul lor niste imbracaminte mai zdravana, potrivita cu combinatia iarna- no carnet sofer pe care o pot afisa acum.  Nebuna conform parafrazarii  de la inceputul paginii , deci.

Nu sunt deloc pasionata de mersul la cumparaturi pentru mancare. Nici cumparatul de haine nu ma incanta mereu, dar asta e pe cicluri. Mancare insa….. E uimitor cat de putin variata este lista mea de cumparaturi de la o vreme. Si desi sunt pe deplin constienta de ceea ce (nu) cumpar, tot ma uit in frigider cercetator, cautand o minune.  De vreo cateva saptamani incoace aproape in fiecare seara. Ce ziceam ca zicea Einstein?

Exemplele astea doua sunt primele care mi-au venit in minte, cele mai comode. Mai usor de acceptat pentru mine. As mai avea si altele, dar tin de esenta a ceea ce sunt mult mai mult decat astea, si zau ca nu sunt in perioada propice analizelor de acest gen. Desi ca sa ma potrivesc aproape perfect tiparului pe care l-am descris ar trebui ca taman asta sa fac, sa incep niste introspectie fix cand nu am chef, ca sa fiu 100% convinsa ca eu si persoana mea vom fi en-froid o vreme.

Pfuah, te pomenesti in cazul asta ca nu sunt chiar ASA nebuna? E, poate doar un picut. Cam cat sugereaza Freud in zicerea aia a lui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: