Archive for Februarie, 2010

Si totusi …

… e adevarat! Femeile se pot bucura din tampenii. Am dovada. Doua, nu una! Si daca de botinele negre as putea zice ca am nevoie, pantofii rosii clar au fost moft!

Jur pe rosu!

Anunțuri

Comments (7) »

In nori

Pe planeta pe care as vrea-o eu veselia este permisa.  Ba e chiar incurajata!

Acolo nimeni nu se uita stramb la tine daca iti vine sa zambesti, nimeni nu te judeca daca simti ai nevoie sa faci asta. Nimeni nu se apuca, imediat ce te vede zambind, sa iti explice intr-un fel sau altul ca viata e serioasa, ca numai superficialii zambesc, ca real nu exista motive, ca oamenii, ca energiile, ca alea, ca altele ….

Pe planeta asta un zambet inseamna incredere, caldura, vointa, speranta, iubire de fel si chip. Si poate chiar mai mult de atat! Si chiar daca lucrurile nu sunt perfecte nici acolo, cu siguranta nu intalnesti oameni atat de acriti incat sa confunde un zambet cu o grimasa.

P.S. pentru eventualele persoane care vor gandi ca acesta este un post superficial: poate o fi, pentru voi. Pentru mine inseamna ceva. Si daca macar cateva persoane, oricat de putine, vor zambi si vor simti o bruma de incredere citindu-l, pentru mine si asta inseamna ceva.

Comments (7) »

Invatand intelighentie emotionala

Remarcati s’il vous plait pixul cu printese. Nu se vede ca e cu printese, dar va zic eu. Mi l-a dat Bia de tot. Ca ea mai are unul, da’  al ei are capac roz si ca atare e mai frumos. Si sa il iau eu pe asta de tot. Si l-am luat. E adorabil sa primesc cadouri de la Bia.

P.S. Eu sunt cea cu parul prins in coada si pix cu printese in mana. Oofff…….

Comments (9) »

Prietenul Ralucai are nevoie de ajutor

Gasiti aici detalii, daca doriti.

Comments (2) »

Nedreptate

Iubirea noastra a fost de la inceput condamnata.

Sau poate nu condamnata, dar sigur n-a avut nicio sansa reala.

Tu in mod evident ai facut tot posibilul!

Ochii tai ma urmareau peste tot, ma protejau,

Si cand plecam iti simteam privirea in ceafa.

M-ai inconjurat cu mai multa caldura decat pot eu sa cuprind

Si pot jura ca nimeni nu m-a mai cocolosit asa vreodata.

Insa, vezi tu …. Eu il iubesc mai mult pe el.

Intelegi, nu-i asa?

Era clar de la inceput ca daca va fi nevoie vreodata sa aleg

El va fi cel care te va masura cu tava.

Pentru ca, oricat ai fi tu de atent cu mine,

El e cel care imi lasa papucii intregi.

A naibii sa fii de rozatoare!

Dedic acest poem bunei Mona si rabdatorului Costiman, multumind anticipat pentru placinte si pentru vinul ala. Care am sa-l beau.

Comments (2) »

Mi se pare uneori ca lumea e pe dos

Strazile puteau fi asfaltate.

Sau daca nu, macar sa nu se infunde!

Cantecele sigur mi-ar fi placut sa fi fost mai limpezi.

Dar n-a fost sa fie asa.

Uneori mi-as fi dorit intrebari mai putin complicate.

Sau daca nu, macar raspunsurile sa-mi fi fost mai la-ndemana.

Sa le vad, sa le simt, sa le stiu, sa le accept.

Dar n-a fost sa fie asa.

Mi-ar fi placut sa stii cum sa-mi raspunzi la chemare.

Sau daca nu, macar sa nu-mi pleznesti mana intinsa.

Sa-mi fi fost palma curata, lipsita de urme rosii.

Dar n-a fost sa fie asa.

Comments (4) »

De (dupa) week-end

  • Un alt week-end. O alta bucata de timp in care realizez in ce hal viata mea a ajuns sa insemne TREBUIE. Sunt ghidata de TREBUIE de dimineata pana seara, si nici nu ma bucura nici nu am cum sa fug. Probabil ca nu fug pentru ca overall nu e asa grav. E grav acum, suprapus peste tot soiul de  neimplinite. Dar imi voi regasi echilibrul si ma voi impaca incet-incet cu toate. Intr-un fel sau altul.
  • Avatar. Nu chiar in week-end, dar acum am chef sa vorbesc despre el. Mie mi-a placut. Scria cineva pe undeva pe un blog ca nu vrea sa-l vada pentru ca prea vorbeste toata lumea despre el, sau ceva de genul asta. Nu comentez acum ineptia domnisoarei, ca eu asa am perceput-o (era o domnisoara, fireste), spun doar ca am vazut filmul si mi-a placut. Am vazut in el redata (intr-un mod comercial, admit, dar am puterea sa trec peste – incredibil de dotata sunt)  o framantare relativ recenta de-a mea, si anume felul in care societatea tinde sa devina “corporatista”, calculata, rece, bazata exclusiv pe valori materiale. Asta in detrimentul oricarei urme de spiritual, de valori si principii morale, de frumos , de echilibru natural. Pentru ca este foarte comercial filmul s-a terminat intr-o nota pozitiva (fie asta, fie aveam eu o a naibii nevoie de a crede ca nu ne transformam chiar toti in masini).
  • The Imaginarium of dr. Parnasius. Asta aseara, cu prietenii. Un film plin de simboluri in care un Dumnezeu decrepit se plimba intr-o trasura anacronica si face (din plictiseala) din cand in cand cate un pact cu un diavol dichisit care exclama “oh, for Christ’s sake!”. La betie poti ajunge sa crezi ca liberul arbitru cu care ocazional se mandreste rasa umana nu e decat un joc intre un aparent bine si un aparent rau, ambele superioare mental noua, bietilor omuleti. “Primul care ajungea sa adune 12 discipoli era castigatorul” a fost una din frazele care ne-au facut sa radem asa, cam amar, cam resemnat. Poate nu se bause destul.

Randurile de mai sus sunt niste simple constatari facute oarecum in graba, neglijent. Poate fiecare din ele ar merita niste gandire mai profunda. Dar cum deocamdata in mintea mea locul lor este la “constatari” le las exact asa. Poate le vine randul la disecat, poate nu.

Later edit: recitesc si ma ingrozesc de cat de haotica pot fi in postul asta. Asta e. Asa m-am simtit, amestecata, neclara si de suprafata, asa il si las.

Comments (11) »