Colturi de hartie

Si de ceva vreme ningea intr-una, interminabile varsari de frustrare a ninsorilor uscate de pana atunci. Ningea cu durere, cu furie, cu razbunare, zapada se aduna in troiene si acoperea toata lupta, tot chinul, toate bucuriile si tot zambetul. Si oricata caldura s-ar fi emanat, oricata culoare s-ar mai fi gasit prin colturi nu ar fi fost de-ajuns sa topeasca urgia. Si apoi a murit speranta, alba, inghetata, si atunci s-a oprit ninsoarea. Cand nu a mai fost nimic de murit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: