Culori din alte vremuri (2)

Continuarea povestii  de aici

Dimineata urmatoare o gasi indispusa. „Asa imi trebuie daca merg la sindrofii obositoare unde ascult tampenii pe care apoi le visez”, isi spuse ea si se indrepta carere bucatarie unde puse de cafea. „Si ma bucur de nu mai pot, ca azi e musai ca termin articolul ala. Daca nu il dau cel tarziu maine dimineata ….. „  Isi pregati tacticos ceasca si farfuria, turna cafeaua, amesteca in ea jumatate de lingurita de zahar, deschise laptopul si se apuca de creat.

Dupa vreo ora si jumatate o facu sa tresara zumzetul telefonului. Il cauta cu priviri morocanoase, apoi gasindu-l si vazand cine apeleaza zambi.

-Neataaaa ! spuse ea lung si pisicit .

-Plecaciune, stapana cuvintelor! se auzi vocea lui de la mama naibii. Butonezi?

-Desigur! E ultima zi doar, nu? Stii, visez cu ochii deschisi la vremea aia in care o sa am articolele gata cu o zi intreaga inainte de dead-line, rase ea incetisor sorbind din cafea.

-Draga mea, parca detestai utopiile! raspunse el hohtind de-a dreptul.

-Razi tu, razi, dar poate te surprind chiar data viitoare. Pentru ca …ghici ce?! Am deja in minte ideea unuia din articole.

-Serios?? Pai…. iata ca deja ma surprinzi! Despre ce vrei sa scrii, si cum te-ai decis asa repede?

-Ai sa razi! Am sa scriu despre transendental, despre trairi dincolo de explicatiile stiintifice. Stii ca aseara am fost la sindrofia aia ..

-Heheeee!!! Hai ca asta e bine, ca macar ai ramas cu ceva folositor de-acolo. Dar …. ASA de elaborat s-a discutat aseara? Uimire dupa uimire azi ….

-Am cunoscut acolo o tani care mi-a zis niste treburi din alea psiho-pupu. Stii tu, din categoria „acum a 15-a viata ti s-a intamplat asta si ailalta”.  Si faza tare e ca , fireste, asta nopate am visat numai tampenii. Pe tine nu de apasa nimic cand vine toamna? Ca ar fi interesant de stiut daca tu esti iubitul ala ratacit sau imi pierd vremea cu tine!

-Draga mea, sunt sfasiat la fiecare inceput de toamna! Ca doar nu oi fi fraier sa sustin altceva!

Mai palavragira in acelasi ton timp de cateva minute apoi se intoarsera fiecare la treburile lui. Ea realiza cat de nerabdatoare era sa-si termine articolul in lucru ca sa-l inceapa pe celalalt. In ciuda firii rationale cu care se lauda oricui avea urechi sa asculte ceva bine ascuns in launtrul ei o impingea sa intrebe, sa caute, sa afle ….

Dupa inca o ora si jumatate apasa victorioasa butonul SEND, si se simti cuprinsa de un freamat nou. „Chiar daca in fond este o tampenie, de aici poate iesi un articol super! O sa demonstrez ca pot fi si eu, la o adica, o culta.” Razand infundat cauta in agenda numarul de telefon al gazdei serii trecute. Dupa cateva minute tinea in mana un biletel. 072……..

-Alo? se auzi o voce intrebatoare.

-Buna ziua ! Sunt ……. Hm, de la telefon sunt mai greu de citit, nu?

-Hahahaaaa!!! Nu ai rezistat! o intrerupse vocea. Ti-am trezit interesul, draga mea. Hai, ca esti pe punctul de a crede in incredibilele de pana acum! Ok, te astept la o cafea?

Dotata cu o adresa notata in fuga si cu cateva instructiuni apuca in graba o jacheta si iesi pe usa. Pe drum isi imagina cum ar putea sa arate locuinta unei persoane cu asemenea putere de patrundere in aura celorlalti. Se gandea ca trebuie sa fie o casa nici prea mica nici prea mare, cu etaj si mansarda cu geamuri imense acoperite partial de buruieni crescute anapoda. „Desi nu-mi dau seama ce buruieni ar fi alea care ar creste asa cum mi le imaginez eu. Cred ca pana la urma renunt la ele, scuze. Trec la varianta 2, cea cu geamurile murdarite de ploaie si neimpodobite cu perdele” isi spuse ea. Simtul ratiunii nu ii lasa in pace nici imaginatia, si orice peisaj ii aparea prin minte trebuia sa fie realizabil pe bune.

Ajunse repede, mai repede decat se astepta. Adresa primita indica un bloc de locuinte la fel ca oricare altul. Il ocoli de doua ori, sperand ca pe undeva este totusi casa din imaginatia ei. „Macar intre scarile A si B, la naiba, intr-o realitate paralela! „. Dupa a doua ocolire decise sa accepte realitatea si intra in bloc. „Scara A, etaj 3, apartament 21” reciti ea biletul, si apasa butonul unei sonerii enervant de obisnuite.

-Hai ca ai nimerit usor! o intampina gazda cu bratele intinse si cu o tigara in coltul gurii.

Ea cauta din ochi o scrumiera, si cand o identifica impreuna cu o a doua tigara uitata aprinsa pe marginea ei se linsiti. Nu se inselase chiar de tot!

Dupa cateva minute era scufundata intr-un fotoliu cu perne de culoare incerta si in maini cu o ceasca aburinda si cu un design interesant din care venea o aroma vag cunoscuta. Nu reusea sa o identifice insa, si citindu-i in ochi intrebarea nerostita gazda ii spuse nazal:

-Este ceai de iasomie, draguto. Am eu o reteta a mea speciala. Am sentimentul ca iti place aceasta aroma, si asa am ales-o.

-Scrie si despre asta in aura mea?

-Vai, ma ucideti voi scepticii!

-Scuze……..

-As! Nu-i cazul. Mie mi-e evident ca te agati de ultimele farame de indoiala ca un esuat in ocean de ultimul lemn al barcii. Daca erai asa de sceptica nu erai aici.

-Pai as vrea sa scriu un articol despre …… Adevarul e ca ideea ta mi s-a parut interesanta si as fi vrut sa aflu mai multe despre asta. Nu neaparat pentru ca ai legat-o de mine.

-Pana acum ceva vreme nu credeam in suflete migratoare, reincarnari si altele asemenea. Le consideram povesti pentru amatorii de supranatural carora nu le mai ajung filmele de groaza sau SF-urile. Eram ceea ce s-ar numi o persoana practica, si nu credeam in lucrurile care nu puteau fi solid demonstrate sub nasul meu.

Ea zambi usor si gandi ca in cazul asta femeia crezuse in putine lucruri pe vremea cand era practica. Dar isi reprima replica si in schimb intreba ce anume a facut sa se schimbe lucrurile.

-Pe vremea aia participam la tot soiul de adunari ale tinerilor artisti. Nu aveam bani destui niciunul insa aveam inimi deschise, firi optimiste , ba unii din noi aveau si ceva talent. La o adunare de genul asta unul din noi, un baiat tare apasat de tot soiul de  demoni, a venit foarte catranit. Nu stiu ce promisiune nu se concretizase, si ca sa ii ridicam moralul ne-am pus pe spus povesti de prin vietile noastre si sa le asezonam cu niste vin. Ieftin, dar mult. Acum ……. sa fi fost vinul, sa ne fi regasit toti dezamagirile in povestea bietului baiat …. nu stiu sa-ti spun. Dar incetul cu incetul am inceput sa ne ametim si sa devenim mai increzatori in cei din jurul nostru si sa facem schimb de secrete pana atunci ascunse. Si atunci una din pictorite, o fata subtire, lunga si spalacita, deosebit de stearsa ca infatisare, mi-a zis brusc: „stii, noi ne cunoastem de foarte mult timp. De mult mai multi ani decat ne indica acum buletinele de identitate. Pana acum nu ti-am zis pentru ca mi-ai parut a fi genul care rade de asemenea idee. Dar iti spun sigur, ne cunoastem.” M-a lasat descumpanita, iti dai seama. E adevarat ca simtitsem mereu ceva ciudat fata de ea, insa crezusem ca este de la felul in care este perceputa de catre tot grupul: o ciudata care picta niste umbre indescifrabile pe care le explica de fiecare data altfel, desi noi nu vedeam diferente majore intre ele. Toti ceilalti au pufnit in ras la faza asta, insa ea a continuat netulburata: „Gandeste-te daca ai la tine in casa pe undeva un obiect a carei provenienta nu o cunosti, nu stii exact nici ce reprezinta, insa ceva din interiorul tau se revolta cand vrei din cand in cand sa-l arunci.”

Atmosfera in apartament devenise alta. Ceaiul din ceasca ei nu mai aburea insa nivelul lichidului nu scazuse. Ea descoperi uimita ca este fascinata de povestea gazdei, care acum avea trei tigari aprinse in acelasi timp.

-Dupa ce a spus treaba cu obiectul acela a inceput toata lumea sa faca glume pe seama mea. Ca sa ii anunt si pe ei daca gasesc vreun OZN prin casa, sa …. din astea, banuiesti genul. Ti-am zis, eram cam bauti. Dar faza e ca m-am dus acasa si am rascolit, crede-ma, totul. Desi constientul, rationalul din mine spunea ca sunt stupida, am scotocit peste tot. Am gasit vreo patru chestii care s-ar fi potrivit descrierii.  Le-am analizat atenta pe fiecare. Doua erau chestii care evident fusesera  altceva initial si care se stricasera, si probabil numai atasamentul meu tampit fata de unele lucruri care se strica ma facuse sa nu le arunc. De data asta le-am aruncat fara regrete. Nu despre ele era vorba. Al treilea obiect a reusit sa-mi aminteasca provenienta, era o masca oribila cumparata de un fost iubit de-al meu dintr-un talcioc de la turci. L-am aruncat. Al patrulea insa …. nu-mi dadeam seama ce reprezinta. Era ceva din ceramica, era crapat pe ici pe colo si nu avea o forma descriptibila. L-am intors pe toate fetele dar mi-a fost imposibil sa il leg mental de ceva anume. Fireste ca nu am putut sa-l arunc, si cred ca in mare parte nu am putut din cazua povestii fetei aleia.  Cand m-am intalnit cu ea cateva zile mai tarziu i-am zis ce gasisem si mi-a zambit luminata dintr-o data. „Este o parte dintr-un vas pe care am inceput sa-l lucram impreuna. Nu aveam voia sa umblam la roata aia, dar noi ne strecurasem nevazute si ne credeam mari artiste. Cand era sa ne prinda taica-miu am scapat vasul pe jos, si el a crapat in cateva bucati. Am luat fiecare cate una din cele mai mari. Iti zic, noi doua ne stim de foarte, foarte mult timp….”.

Ea clipi mirata, si mai neincrezatoare acum.

-Credeam ca migreaza sufletele, nu obiectele de ceramica sparte sau nu in bucati!

-Eh ……. Poate ca multe lucruri sunt altcumva decat le percepem noi…. Nu stiu sa iti explic stiintific chestiile astea, nu stiu nici ce sa cred despre ele. O fi vreo tampenie al naibii de prozaica la mijloc, cine stie?!? Tot ce stiu este ca de atunci am devenit mai atenta la oameni, la durerile lor, la energia pe care o transmit dincolo de ce sunt ei in perceptiile comune ale celorlalti.  Si de atunci adun povesti din astea. Ai fi uimita cate lucuri au de povestit unii oameni daca nu ii privesti cu cinism. Poate incerci si tu! Esti sensibila si scrii frumos. Ai putea incerca sa scrii povestile oamenilor astora ………. dupa ce o accepti pe a ta ca fiind macar posibila.

Iesita in strada ea respira adanc aerul curat. Isi simtea pielea, respiratia, sufletul impregnate de ceva ciudat. „O fi aroma celor 4550 de tigari pe care le-a fumat ciudata mea interlocutoare” rase ea in gand, insa se surprinse grabind pasul spre casa. Era in debaraua ei ceva ce nu-si amintea sa fi primit . Nu stia de unde, de cand si ce e cu el. Era un sal de culoare vinetie.

Anunțuri

4 răspunsuri so far »

  1. 1

    castleless said,

    auci! that’s heavy stuff.

  2. 2

    Ioana_du said,

    Asta inseamna ca e si dragut, sau e doar heavy?

    (Heavy se asorteaza cu unghiile mele. Da’ si dragut. Parerea mea 😀 )

  3. 3

    cartim said,

    Parerea mea o stii 😛
    O poti compila u alte povesti care sunt in i”micile tale celule cenusii” si asteapta doar momentul sa iasa la iveala 😛
    Poc si iese o continuare….

  4. 4

    Ioana_du said,

    Vom vedea 🙂


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: