De-a telenovela. Currrrricullllllum vitae.

In sufragerie se lasase o liniste nefireasca.

“Daca as fi stiut ca de atat de putin e nevoie ca sa o fac pe Esmeralda sa amuteasca as fi tot spus povesti din copilarie. Ca am, gracias a Dios, o gramada de amintiri din astea!” gandi Eusebio privindu-si cu coada ochiului consoarta.

-Un pahar cu vin, stimata domisoara? se intoarse Giuseppe mieros catre Prudencia.

-Un pahar? UNUL ??? intreba Prudencia inecata in hohote de ras. Toarna, Viata draga, toarna.

-Nu imi imaginez ce ar fi de ras in toata povestea asta! se trezi si Esmeralda din reverie. Eusebio, cred ca mai firesc era sa fii TU cel care umple paharele! Ai putea contribui si tu cu ceva la masa asta, in loc sa depeni povesti prostesti!

Apoi  intorcandu-se gratioasa catre tanarul Giuseppe il intreba cu o tonalitate schimbata:

-Dar dumneata, draga Giuseppe …. Imi permiti, sper, sa iti spun pe nume! zise ea fluturand din gene. Dumneata cu ce te ocupi?

-Ay, signora, lucrez intr-o companie mare in care intr-un fel am grija de fiecare department!

-Ah ! Cum asa? Tu eres el directorul?

-Nu,  jobul meu nu contine aceasta titulatura. M-am ferit de asta ca dracul de tamaie – ay, iertati-ma, stimate prezente feminine! – de cand ma stiu am oroare de joburi care presupun atata constrangere. Sunt un spirit liber, si prefer sa am grija de lucruri in felul meu!

-Dar daca nu esti directorul……..cum ai grja de fiecare departament? intreba Esmeralda brusc suspicioasa.

-Ay, eu sunt cel care se asigura ca fiecare departament isi primeste insarcinarile cuvenite cat mai repede posibil! Yo soy el qui se asigura ca departamentul de vanzari primeste toate comenzile, ca financiarul capata la timp toate facturile, ca la resurse umane ajung toate cererile si reclamatiile angajatilor…

-Ah! Suspina Esmeralda impresionata. Tu esti mana dreapta a directorului! Si aruncand o privire crunta catre Eusebio, care niciodata nu fusese mai mult decat un amarat de contabil, mai suspina odata. Aaayyyy !!!

-Si, signora! declama Giuseppe cu glas tunator. Fara mine si abnegatia mea activitatea tuturor ar fi mai anevoioasa. Toti ar umbla ca bezmeticii peste tot cautand, intreband, neintelegand. Porque yo, signora, yo soy il …

-Baiatul care imparte corespondenta! striga brusc Prudencia din scaunul ei, si incepu sa rada atat de tare incat aproape ca se prabusi de pe scaun.

De data asta fu randul Esmeraldei sa lesine.

Anunțuri

3 răspunsuri so far »

  1. 1

    castleless said,

    si esmeralda lesina. poc!

  2. 2

    Ioana_du said,

    Poc-poc, simplu de zis, da’ sa nu uitam ca Eusebio a consumat toata sarea cand a lesinat Prudencia! Sa vedem acum ce face ?!?!

  3. 3

    cartim said,

    Ai avut ceva inspiratie , nu gluma 😛

    Cealanta povestioara o citesc maine , azi nu mai sunt in stare sa fiu atent 😛


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: