Birotice

Capsatorul statea de vorba cu o agrafa de birou.

– Esti invechita! ii spuse el mandru.

– Daca e asa atunci de ce mai exist pe birou?

– Ii e mila sa te arunce. E sufletista, stii…. Pastreaza toate tampeniile pana nu mai are loc de ele.

– E, eu sunt mica. ocup putin loc. In plus, sunt colorata!

Capsatorul pufni dispretuitor din toata suprafata lui nichelata. Se pregatis a ii dea o replica usturatoare, dar o mana micuta il apuca si-l incuie in sertar.

– ………si eu noaptea vad stelele! ii striga agrafa.

Ii parea rau ca el era incuiat in sertar noaptea. Atunci cand era senin se vedeau pe geam o gramada de stele! I-ar fi placut sa le vada si el.

„Asa ii trebuie increzutului!” ofta ea, gandindu-se sa inventeze o poveste draguta pe care sa i-o spuna a doua zi. Era si ea sufletista.

Anunțuri

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    cartim said,

    Ce faina povestea ta Ioana , obiectele cate nu ne-ar spune daca ar putea vorbi ? 😛

  2. 2

    Ioana_du said,

    Da …… Ideea e ca pot exista povesti dragute in cele mai neasteptate colturi. Totul e sa le dai voie sa iti arate ca sunt acolo. Sa le VEZI. Si sa le lasi sa te bucure.

    Ma bucur ca ti-a placut 🙂


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: