Dileme

In ultima vreme ma macina tot soiul de intrebari, care mai de care mai filosofica. A ajuns viata mea in ultima vreme atat de dureros complicata (mental, ca traire) incat ma vad in situatia de a nu mai sti incotro sa o apuc. Pana acum ceva vreme eram o persoana pozitiva, tonica, vesela. Si m-a apucat profunzimea, si iata cum s-au dus toate pe apa sambetei.

Am ajuns si eu ca la minunata varsta de 35 de ani sa inteleg celebra “fericiti cei saraci cu duhul”. Atat am dat ochii peste cap cand am cunoscut cate o persoana care traia bine merci in aparente (si eu nu sunt monument de profunzime, am limitele mele clare in directia asa) incat am ajuns sa platesc  pentru indrazneala. Pentru ca in timp ce eu stau si ma framant cu de ce-uri fara raspuns superficialii pe care ii priveam cu spranceana sus traiesc, rad, se bucura. Eu insa vad mai multe! Tu Doamne, ce noroc pe mine, nu?

Am impresia ca sunt prinsa intr-o capcana, una intinsa chiar de mine. Cumva simt ca am trecut de punctul-fara-intoarcere in felul meu de a vedea lumea , si asta nu mi-a adus nimic bun. Si evident nu ma pot intoarce la ce eram, nu pot nici ramane pe loc. Nu pot decat sa merg inainte (orice ar insemna inainte asta) sperand ca ma va duce macar la echilibru , la pace cu mine insami.

Si ma tot intreb unde am gresit. Am devenit negativista, pesimista , paranoica? Si daca da, de ce? M-am apropiat prea mult de persoane care sunt in felul asta si m-am molipsit? Eram asa de fapt, erau niste trasaturi care asteptau sa izbucneasca la o scanteie? Si daca da, care a fost scanteia?

Mi-as dori sa fiu inapoi cum eram. Vreau sa pot sa ma bucur.  Vreau sa ma pot trezi din nou zambind. Vreau sa pot sa cred in minuni, oricat ar parea de mici si neimportante. Vreau sa  gasesc iar placere in a scrie despre zane. Imi vreau culorile inapoi. Caldura. Veselia. Vreau naivitatea aia pe care o aveam real, nu asta pe care par a o avea acum. Ce daca sunt persoane care o acuza? Vreau ca viata mea sa insemne din nou frumos. Si nu ma refer la un frumos exterior, ala e discutabil si mutabil ca un semn de aer. Vreau inapoi frumosul din interiorul meu. Pentru ca era acolo. Nu era o iluzie.

Cand am redeschis blogul m-am gandit sa nu mai pun in el nimic prea personal, mai ales daca e vorba despre vreo vaicareala. Dar niste discutii purtate in ultima vreme, culminand cu una de astazi, m-au facut sa strig.

Pentru ca postul asta e un strigat de ajutor. Ii vad foarte bine limitele, ii vad si relativa inutilitate, dar il strig totusi. Nu vreau solutii simpliste. Vreau o minune care sa stearga din lacrimi.

Anunțuri

6 răspunsuri so far »

  1. 1

    castleless said,

    vezi ca s’ar putea ca un anumit sirop de tuse sa contina chimicala necesara. numai ca trebuie si o anumita doza de alcool pentru a proteja un organ atacat de supradozajul de sirop de tuse. sau asa functioneaza in filme.

    in realitate poti sa te tampesti voluntar. si chiar functioneaza. nu mai obtii chiar aceleasi culori, la fel de curate, dar aici chiar se naste cea mai interesanta intrebare. curatenia culorilor este cea reala cea de dinainte sau cea de dupa?

    iar in functie de calea aleasa, poti obtine inca un registru de culori. insa este invizibil pentru ceilalti, drept care apare alta intrebare. acel registru chiar exista daca ceilalti nu’l pot sesiza? si oricum, este atat de fin incat il destrama rapid orice apropiere de o vibratie mocirloasa. ceea ce naste alta intrebare. ce faci cu el in societatea asta omnimanelista? adica… totusi cand mai poti avea parte de el?

    si tot asa…

  2. 2

    Ioana_du said,

    Curatenia culorilor este, si gata. Nu e o curatenie inainte si una dupa. Pot fi nuante , abordari inainte si dupa, insa curatenia e aceeasi. Ma insel cumva? Corecteaza-ma in cazul asta, poate imi scapa mie.

    Societatea omnimanelista? Incerc sa schimb ceva, catusi de mic. Fireste ca nu pot sa schimb metalitatea la nivel mare, nu sunt nebuna sa cred ca pot. Incerc, insa, atat cat ma duce capul si ma tin puterile.
    Sa stau sa arat ca vaaaiii… in ce societate manelista traim, si cum rahatul asta ma impiedica pe mine sa ma bucur de viata….. nu e genul meu.

    Stiu de unde imi vine pasa asta, si stiu si ca o voi depasi la un moment dat. Cu culorile mele, alea care obisnuiau sa se vada si de catre altii, si sa si placa.

    (P.S. Cum se numeste siropul de tuse? Cu alcoolul nu-i problema, se rezolva cu placere. Multumesc 😛 )

  3. 3

    cartim said,

    Ioana, culorile tale au ramas aceleasi , tu le percepi diferit.
    Cred ca pasa prin care treci este mult mai profunda decat pot eu aminti in spatiu public si tine de anumite sentimente pe care le ai.
    Sper ca iti vei reveni cat mai curand, aceasta semi-depresie a ta tine se ceva vreme si fost decalansata de o disputa.
    Vorbim alta data , si in alt spatiu.
    Fruntea sus 😛

  4. 4

    Ioana_du said,

    Cartim, crede-ma ca stiu si ca depresia tine de prea mult timp (am si zis asta pe aici pe undeva) , stiu si ce a declansat-o. Nu e vorba neaparat despre sentimente pe care le am sau nu, e mai complicat de atat. 🙂
    „Pasa” este doar dorinta mea de a fi batuta in cap ca sa ma pot bucura de lucruri. In rest…….. „pasa” nu e cuvantul potrivit 🙂

    Vorbim, fireste. Merci 🙂

  5. 5

    costiman said,

    @#$%FRY*(&_+SEWQ ^^%$#@! Adica n-am cuvinte de sustinere, doar ciudatenii din astea! Deci, te asteptam! &^%$#CFGVRESEWN(*&-peronul e pe stanga.

  6. 6

    Ioana_du said,

    Stai tu sa se topeasca zapezile astea si …. Ii sugerez discret Monei sa faca o placinta (la modul subliminal „Monaaaaaaa !!!!!!! faci si tu o placinta cu branza? Sar’naaa! „) , aduc vin …. 😀


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: