Revelatii, sau pierderi si regasiri

-Iata cat de fraiera stiu eu sa fiu uneori , zise ea inhaland aburii cafelei proaspat facute. In ciuda presupusei mele inteligente ajung sa fiu dezamagita de oameni despre care stiu de la bun inceput ca nu sunt ceea ce astept eu sa fie. Si atunci dezamagirea pe care o simt este o pura tampenie, intrucat nu este indreptata in directia potrivita.

-Sugerezi ca ar trebui sa fie indreptata asupra ta, mai degraba?

-Fireste! Eu sunt cea care isi separa neimplinirile de impliniri si apoi le cauta cum si unde nu trebuie!

-“nu trebuie”??? Ce e cu asta la tine? Unde trebuie sa cauti impliniri? Si unde sa nu le?

-Sa nu le in afara ta. Sa nu le acolo de unde stii clar ca nu vor veni, ca nu pot.

-Si totusi ceva te face sa te uiti acolo, in acea directie “nepotrivita”. Ce sa fie?

-Speranta, poate. Una din cele mai dubioase chestii omenesti. Te poate face sa mergi inainte, sa zicem, dar la o adica tot atat de bine poate fi o piedica.

-Cum te-ar putea impiedica speranta?

-Legandu-te de ceva ce nu este functional. Daca nu ar exista speranta te-ai desprinde, ai evolua, sau macar ai incerca sa o faci. Daca tu insa speri ca acel CEVA de la care primesti evidente suturi in fund va ajunge pana la urma sa “mearga” ….. ramai pe loc, legat.

-Ce te tine? Trebuie sa te tina ceva, speranta asta pleaca de undeva.

-Pai…de cele mai multe ori acel CEVA de care te legi nu este 100% nefunctional, gresit. Are partile lui bune, alea care rezoneaza cu niste nevoi de-ale tale. Parti care insa nu sunt suficiente. Tu ai nevoie de mai mult decat CEVA-ul ala poate oferi,.Dar ceea ce ofera este un lucru care ti-a fost atat de neimplinit pana atunci incat tinzi sa-l idealizezi. Si care ajunge sa te lege intr-un mod cel putin defectuos de o chestie care nu merge!

-Deci vrei sa spui ca oamnenilor le-ar fi mai bine fara speranta? Uiti ca au fost vremuri in care speranta a fost ceea ce i-a tinut pe multi in picioare!

-Eu nu vreau sa spun nimic atat de categoric. Insa  prefer ca eu una sa nu fiu pocnita de sperante. Prefer increderea. Pentru mine increderea inseamna mai mult, e la alt nivel. E constructiva si cel putin in teorie se bazeaza pe ceva real. Am incredere pentru ca …. nu stiu, ceva. Fac eu ceva, fac altii ceva pentru mine poate, ma ajuta. Simti? Incredere inseamna “a face”, e constructiv, pe cand speranta este pasiva. Astept sa mi se intample. Ma rog la cine/ce cred eu ca e pus undeva ca sa-mi rezolve mie problemele .

-De aici dezamagirea? Ca ai speranta in loc de incredere?

-Poate. Sau poate de la faptul ca nu sunt suficient de inteligenta, si uneori le confund.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: