Si inca unul

” Probabil ca aceasta idée a sinelui-ca-si-comunitate insemna, de fapt, sa fii o fiinta in lume; o astfel de fiinta fiind inveitabil, in fond, o fiinta printre alte fiinte, o parte din fiintarea tuturor lucrurilor. Poate ca pluralitatea nu era prerogativa exclusiva a regelui, poate ca nu era , in fond, dreptul sau divin. Se putea chiar sustine mai departe ca, din moment ce reflectiile unui monarh se reflectau, fara indoiala, chiar daca intr-o forma mai putin elevata si rafinata, in gandurile supusilor sai, era logic inevitabil ca barbatii si femeile asupra carora domnea sa se gandeasca la ei insisi drept “noi”. Se vedeau, probabil, ca niste entitati plurale formate din ei insisi plus copiii lor, mamele, matusile, sefii, cei de aceeasi credinta, cei alaturi de care munceau, clanuri si prieteni. Si ei isi percepeau sinele drept multiplu – un sine care era tatal copiilor, altul care era copilul parntilor; stiau ca se comporta intr-un fel cu sefii si in alt fel acasa, cu nevestele lor; pe scurt, erau cu totii niste pachete de euri, debordand de pluralitate, la fel ca si el. ”

Salman Rushdie – din „Seducatoarea din Florenta”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: