Undeva, cumva (3)

Putea insira cu usurinta lucrurile care il facusera sa depinda cumva de ea.  Curiozitatea cu care ea il asculta, atentia, intelegerea pe care i-o arata, sprijinul ei fatis in ciuda opozitiei celor din jur fata de ideile lui. In ciuda uneori a propriilor ei vechi idei, si descoperirea asta fusese inceputul sfarsitului pentru ei.

-Ce ciudat imi pare ca imi dai dreptate in chestiunea asta! constatase el dupa o discutie pe o tema oarecare.

-Ciudat? De ce te mira ?

-Ma mira pentru ca tu nu gandeai asa. Imi amintesc perfect faptul ca aveai o parere opusa mie acum ceva vreme, cand ti-am vorbit despre asta prima data.

-Asta nu inseamna ca nu mi-o pot schimba, sper. Felul in care ai pus tu problema m-a facut sa realizez ca eu o vedeam gresit! Si ca tu aveai dreptate! E permisa schimbarea opiniei in lumea aia a ta perfecta?

-O Doamne, esti ironica! “Lumea aia a ta perfecta” …………. Cinism? Tu? De ce, de unde?

-Poate tot de la tine, ii raspunse ea zambind doar cu buzele. De la felul tau de a-mi arata cat de urate , cat de pe dos sunt unele lucruri pe care eu le tratam zambind. Poate nu mai sunt optimista , pozitiva care eram cand m-ai cunoscut tu.

Cutremurat pana in adancul sau el iesise atunci din camera. Se  plimbase pe strazi fara sa mai aiba notiunea timpului. Atunci fusese prima data cand se intrebase daca felul lui de pune degetul pe ce nu era conform lumii lui perfecte nu ar putea face mai mult rau decat bine. Adica da, bun, ea intelesese unele lucruri, trecuse dincolo de suprafete. Dar cu ce pret? Optimismul, caldura aia cu care il privea I se pareau acum ingrediente de baza pentru tot procesul lui creator. I se parea ca odata pierdute astea, si nu se indoia ca erau pierdute, esenta care tinuse relatia lor dreapta disparuse. Si desi nu incercase decat sa o faca , pe ea ca si pe ceilalti , sa vada profunzimi, il speria ideea ca poate macar in ceea ce o privea pe ea se apropia de reusita. Se vazu dintr-o data mic, stramb, urat.  Isi vazu orgoliul, nevoia de public si aplauze.

Din ziua aia toate mersesera din ce in ce mai prost. Simtea ca ea il uraste pentru transformarea pe care o produsese in ea si i-o tot spunea, ea nega cu furie, si certurile care urmau erau crunte.  Ca sa puna capac la toate ea pornise si o ilogica actiune auto-distructiva. Facea tot ceea ce stia ca il enerveaza pe el, orice discutie “ca pe vremuri” era compromisa din start pentru ca ea adopta cu intentie clara exact atitudinea opusa lui. Pe el il termina nervos atitudinea asta de Peter Pan, i-o reprosa si urmau alte si alte certuri, interminabile, sfasietoare. Isi aruncau unul altuia cuvinte grele, apasatoare , acuze care faceau ca insasi fundamentul relatiei lor trecute sa apara dintr-o data had, o eroare de constructie. Niciunul din ei nu se mai obosise sa protesteze in ziua in care ea isi anuntase sec plecarea.

Pentru el au urmat zile cumplite. Nu-si gasea locul, nu-si gasea linistea. Se simtea golit fara ea, realizand ca nu se va intoarce niciodata. Prea multe lucruri fusesera spuse, prea multa furie emanasera ca sa se mai fi reparat ceva.

Dupa o vreme reincepu sa viseze la lumea aceea perfecta a lui. Picta furibund panza dupa panza,cautand echilibrul, insa nu reusea decat culori care se stanjeneau unele pe altele in linii frante. Ajunse sa iasa din casa minimul necesar, cat sa-si cumpere mancare din care oricum consuma numai cat sa nu moara de foame.

Intr-o dimineata, trezit cu greu dupa obisnuitele de la o vreme cosmaruri, simti ca nu numai lumea in care traiau cu totii era gresita. Ca si el, vietuitor in ea, era gresit. Se mintise atatia ani, pretinsese ca incearca sa schimbe , sa ridice valuri de pe ochi, sa arate. Dar de fapt nu facuse decat sa se laude in van. Sa se infasoare in orgolii, sa se minta cu atata iscusinta incat pana si el, maestrul logicii, ajunsese sa se creada maret. Isi inchipui ca se simte dintr-o data limpezit, ca se vede clar in propria-i micime. Simtea ca trebuie sa dispara, sa fuga, sa se sustraga. Se simtea un pion mic si inutil intr-o partida fara miza. Se uita cu disperare muta in jurul lui si lua o hotarare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: