Undeva, cumva (4)

-Ce te-a facut sa-l parasesti? Nu-mi spune ca au fost certurile, eu te intreb de fapt de unde au pornit certurile! Pareati un cuplu fabulos! ii spuse intr-o seara prietena ei la care se dusese franta, invinsa, in cautarea unui umar detul de solid pentru niste lacrimi al naibii de curgatoare.

-Cred ca ajunsesem sa obosesc. Viata langa el nu a fost niciodata lina. Mi-a placut insa increderea pe care o arata in capacitatile mele de a-l intelege, m-am simtit valorizata intr-un fel. Pana la un moment dat, cand dintr-o data m-am simtit taman pe dos.

-Cum asa? Incepuse sa te trateze altfel?

-Poate incepusem eu sa-l vad altfel. Nu mai faceam fata nevoii lui continue de perfectiune. Ma frustra, constienta fiind ca el e departe de a fi perfect. Ajunsese sa ma scoata din minti pretentia ca eu sa fiu aproape ideala in timp ce el dadea inapoi la nivel minim.

-Pai cum minim? Sa nu uitam ca o contributie intr-o relationare poate sa nu fie neaparat masurabila cantitativ!

-Dar cine vorbeste despre cantitati aici? Ai idee cum e sa traiesti langa un om cu senzatia de a fi vesnic sub lupa? Imi analiza orice traire, orice gand, orice idee, si acum ma intreb daca am fost cu adevarat partenera lui sau doau un material de studiu caruia i-a acordat privilegii sexuale.

Cand telefonul a incepu sa-i sune tresarira amandoua. Si-l lipi de ureche, mormai cateva cuvinte in timp ce devenea livida.

-Vino cu mine! ii spuse in graba prietenei ei, si aruncandu-si geanta pe umar iesi in tromba.

In scurt timp ajunsera amandoua la atelierul lui. Proprietara isi frangea mainile neputiincioasa.

-Va jur, nu am auzit nimic! Nu stiu ce s-a intamplat, cand, stiu doar ca l-am vazut pe domnul pictor intrand aici dar nu imi amintesc sa-l fi vazut plecand!

Privind atelierul ea gandi ca numai el putea fi capabil de asemenea manifestari ale furiei. In incapere era o ordine desavarsita, niciun tub de vopsea nu era nelalocul lui, niciun borcan cu ulei nu ramasese uitat in vreun colt, pe jos nu era nicio carpa iar pensulele erau curatate si asezate exact unde trebuia. Si toate tablourile erau facute tandari. Panzele fusesera sfasiate cu atata meticulozitate incat intai uimea exeplificarea perfecta a bipolaritatii, si abia apoi soca distrugerea.

Si nici urma de el, din fiinta lui, niciunde. Isi adunase pana si canile de cafea si linguritele. Parea un atelier a carui singura menire fusese sa fie depersonalizat su distrus in felul ala.

-Mai stii? Poate a intrat intr-un din propriile-i tablori. Poate a gasit portalul catre lumea perfecta, una in care singura fiinta care are dreptul sa existe este el.

Urand-se pentru acest strop final de cinism, crud, inutil, urat, arunca o ultima privire atelierului si ii intoarse spatele cu trupul, cu sufletul, pentru totdeauna.

Anunțuri

5 răspunsuri so far »

  1. 1

    alina said,

    Fabulos.

  2. 2

    Ioana_du said,

    Multumesc tare mult, draga mea.
    Ma bucur ca iti place 🙂

  3. 3

    cartim said,

    Profund dar trist.

  4. 4

    costiman said,

    si Mona imi zice la fel.Ca traieste sub lupa, ca ii studiez fiecare miscare, da’ eu nu-s pictor.Aoleo, Ioano, in ce belea m-ai bagat!!Cat despre umeri, ii am asa de lati ca pot plange pe ei mai multe fete, pe diverse teme.

  5. 5

    Ioana_du said,

    Probabil ca majoritatea lucurilor profunde sunt triste, Cartim draga. Sau mai stii, poate doar asa pot eu sa le percep acum, in perioada asta complicata prin care trec 🙂

    Costimane, arunca lupa! Da-o naibii, mai bine concentreaza-te asupa umerilor, ca daca ne apuca pe mine si pe Mona un simultan de plans …….. 😛


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: