Pierderile unor aripi mici

A fost odata o gargarita rosie cu buline negre care si-a dat seama ca nu mai crede in minuni. I s-a intamplat brusc, fara niciun avertisment, fara niciun semn pe care sa-l fi putut interpreta in directia asta.  Pur si simplu crezuse pana si-a dat seama ca nu mai crede.

Toate insectele carora le era drag de ea s-au adunat si au supus-o unui tir de intrebari care gargaritei i s-a parut interminabil.  Ca daca nu exista minuni cum de sunt zile in care o simpla alaturare neasteptata de  culori o face sa zboare mai vioi. Ca daca minuni nu exista  cum de are ea cele mai rotunde si mai minunat de negre buline. Ca daca nu minunile, atunci ce o face sa fie asa zgobiu-colorata . Ca daca nu datorita unor mici minuni, atunci cum de antenele ei agitate simt uneori lucruri fara sa ii fi fost spuse. Si doamne!!! cate si mai cate!

 “S-au nimerit asa, puteau fi oricum altfel!” le striga ea trist de serioasa. “ Si nici nimereala asta nu e minune, ci e o simpla intamplare a naturii! Si zborul nu e mai vioi, e un zbor ca oricare altul. Si bulinele sunt negre ca orice negru, si rotunde ca orice lucru rotund. Si oricat ar fi culorile de zglobii tot se va gasi vreo insecta care sa spuna ca sunt sterse , insignifiante, ca nici nu se vad, si atunci unde e miracolul ? Iar partea cu simtitul, sa fim seriosi, nu trebuie nimanui.”

Si gargarita isi lua zborul. “Va mai putea crede vreodata, oare?” se intreba o fluturita verde cu dungulite galbene. Dar nimeni, nici chiar cele mai intelepte insecte, nu au stiut ce sa-i raspunda.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: