Archive for Aprilie, 2010

Innobilare sticloasa

A fost odata ca niciodata un banal pahar de apa. Si pentru ca si-a indeplinit mereu cu devotament sarcina de a potoli setea , pentru ca a fost mereu respectuos sau pur si simplu pentru ca a fost paharul potrivit la locul potrivit, intr-o zi cineva misterios a pus in el cateva fire de lacramioare si l-a lasat pe un bufet intr-o cafeterie multinationala.

La inceput buzele care treceau pe-acolo (intrucat asta inseamna lumea pentru pahare ) se intrebau cine a adus florile , insa dupa un timp nu s-au mai intrebat. Pur si simplu le miroseau cu nesat. Ba unii le miroseau chiar de doua-trei ori la rand, sa le ajunga parfumul un pic mai mult.

Si paharul s-a simtit mandru pentru ca si-a dat seama ca poate mai mult decat doar sa satisfaca nevoi. In ziua aceea paharul a oferit primavara.

Anunțuri

Comments (10) »

Simplitati revelatoare

Mi se pare cel putin savuros felul in care intalnesc anumite fraze (aparent simpliste, sau truisme multe din ele ; doar aparent, insa) in anumite momente, atunci cand am mai multa nevoie de ele ca sa ma linisteasca, sa imi lamureasca si simplifice lucruri. As putea gasi explicatii energetico-para-psiho-pupu pentru frazele astea gasite fix cand trebuie , sau la fel de bine as putea doar sa le las sa-mi curga prin vene. Ca de obicei, prefer a doua varianta.

Voila:

„Ultimele sanse, ca si cele dintai, apar o singura data.”

Monsieur Rushdie, chapeau!

Leave a comment »

J’adore de zilele astea

  • Mirosul de primavara. Acopera grozav lucrurile urate din jurul meu. Nu le elimina, dar macar nu le mai lasa sa ma sacaie. Olfactiv vorbind sunt safe.
  • Hainele de primavara. Impreuna cu asorte-urile neprogramate ale culorilor din hainele mele cu cele din hainele Danielei 🙂
  • Chestionarele de legislatie rutiera, si mai ales intrebarile al caror text incepe cu este permis sa si se intinde pe vreo doua randuri, iar raspunsul corect este nu.
  • Inghetata cu nuci. Orice fel de inghetata, nucile obligatoriu caramelizate.
  • Discutiile lalait-neserioase din birou, insotite de hahaieli numai asa, pentru ca putem.
  • Vinul ala rosu , dulce 😛
  • Un anume usor dar din ce in ce mai greu de ignorat dispret intr-o anume directie.  Sau poate e mila. Nu mi-e clar, insa nu are importanta penrtu mine.  Si asta ar fi ar putea fi la fel de bine punctisor separat.
  • O stare de spirit vaporos-zambitor-rasfatat-diafana.
  • HA!!! Temperaturile maxime pe care tocmai mi le-a aratat Mariana pentru perioada urmatoare. Le-a citit ea pe un site dintr-o data foaaaarte dragalas!  😛

Comments (1) »

Dialog dulce mai mult

Ea: Mami, esti o dhragalica si o dulcica!

Eu: Si tu esti!

Ea: Tu esti mai mult 🙂

Eu: Serios?? Eu as fi zis ca TU esti mai mult!

Ea: Nu, tu esti.

Apoi, dupa cateva secunde de gandire,

Ea: Da, chred ca totusi eu sunt mai mult. Penthru ca sunt mai mica.

Comments (8) »

Scurta poveste picanta

Intr-o punga cu saratele cu aroma de ardei doua saratele stateau de vorba.

-Offf, ce fel de zi om avea azi? Buna, proasta…? se intreba o saratea mica.

-Ce inseamna pentru tine o zi buna? Sa ramai in raft necumparata inca o zi, sau sa te cumpere cineva si sa te rontaie cu pofta dat fiind faptul ca, sa fim serioase acum si sa acceptam, pentru asta am fost create? ii replica saratica mai mare.

-Mmmm ….. Pana acum vreo doua zile credeam ca o zi buna inseamna sa raman pe raft. Sa mai vad si eu lumea, sa mai aud una-alta… Dar apoi am realizat ca pe langa mine trec mereu aceleasi persoane si ca faptul ca nu aleg punga noastra e cam frustrant totusi.Ca sa nu mai spun ca de cand ne-au asezat langa covrigeii astia din faina integrala si cu ulei de masline nicio domnisoara draguta si subtirica nu ne-a mai acordat vreun strop de atentie! Cica suntem prea picante si mai si ingrasam!

-Bun, deci o sa ai o zi buna daca ne cumpara cineva azi ! conchise cea mare.

-Da! Si daca ne cumpara vreo fata din asta despre care am zis inainte o sa am o zi chiar grozav de buna! spuse micuta, si ridicandu-se pe varfuri ca sa ajunga mai bine la partea transparenta a pungii incepu sa priveasca atenta cumparatorii . Intrase in magazin o fata frumoasa cu o rochita orange care ii placea la nebunie.

Comments (6) »

„Ce mai e nou prin Imparatie?”

Aceasta este titlul partii a 4-a a trilogiei Stapanului cu Inelul. Costimanul mi-a recomandat-o ca film de vazut seara si vreau sa va spun in linii mari despre ce este vorba.  Iata.

In partea a 4-a in Imparatie (sau sa fi fost in partea a 4-a DIN imparatie? trebuie aprofundat) lucrurile stau bine.

Gandalf avanseaza de la White Wizzard la Almost Transparent Wizzard, ceea ce ii confera puteri mult superioare celor de pana atunci. Fiind primul vrajitor care accede la asemenea rang lui ii revine sarcina de a crea si organiza Ordinul Vrajitorilor Aproape Transparenti. Ca atare este toata ziua ocupat sa scrie organigrame si proceduri, sarcina artificiilor trebuind sa fie lasata pe seama altcuiva. Pentru aceasta chestie insa trebuie pregatita o serioasa operatiune de recrutare , si in acest punct Gandalf realizeaza ca organigrama lui nu are prevazut departament de HR. “Daca am uitat HR-ul, cine stie ce alt department important am mai uitat??” remarca Gandalf, si de suparare tichia lui de magician incepe sa scoata un fum Aproape Transparent.  Sorbind o gura de cafea de la automatul pe care nu uitase sa-l treaca in organigrama Gandalf isi reverifica notitele. Prost, foarte prost. Aparea acolo un Director al Ordinului, apoi imediat dedesubt cativa vrajitori care nu erau inca Aproape Transparenti insa aveau perspective luminoase in aceasta directie si , desigur, automatul de cafea Deloc Transparenta. Si asta era toata organigrama. Dandu-si seama ca un Ordin care are o structura atat de simpla nu are cum sa functioneze apeleaza la nimeni altul decat Aragon.

Aragon isi ocupase binemeritatul loc de conducator al Gondorului, si toti locuitorii acelui tinut traiau intr-o pace la care le fusese teama sa spere inainte de marea lupta cu tinutul Mordor. Aragon era un carmuitor drept, principial si curajos.

Intriga partii a 4-a din Stapanul cu Inelul incepe de aici. Intentiilor bune ale lui Gandalf , in combinatie cu capacitatile indubitabile de a le pune in aplicare ale lui Aragon, li se vor opune fortele malefice ale unui Vrajitor despre care nimeni pana atunci nu stiuse ca exista si care considera ca un Ordin asa de important il poate face sa stapaneasca intreg Pamantul de Mijloc. Si nu prin dreptate, principii si curaj, ci printr-o organigrama cu adevarat bine structurata.

Eh, si de aici ……….

P.S. acest post este un fel de gluma si trebuie tratat ca atare.

P.P.S. Inca mai visez la ziua aia in care ma voi uita la toate cele 3 parti din Stapanul Inelelor, una dupa alta, cu pauze foarte mici.  Amatori?

Comments (16) »

Repetir!

Aseara, pentru a nu stiu cata oara, The Closer. Eram obosita rau, stiam deja ca filmul nu mai are cu ce sa ma surprinda, asa ca am stat pana la 11 ca sa-l vad pe tot. Are sens, zic.

Asta e un film care ma doare de cate ori il vad. Nu am avut vreo experienta similara ca sa pot pretinde ca fac vreo asociere, dar chiar si asa ma dor toate cele patru personaje.

Ma doare chelnerita-stripteuza pentru felul ei de a iubi fara bariere, fara jumatati de masura, dand tot. Si pentru onestul „Nu te mai iubesc. La revedere.”

Ma doare fotografa pentru conflictul interior, pentru disonanta.

Ma doare doctorul pentru felul lui de-a fi dintr-o bucata dar fatalmente bun, pentru onestitate, pentru iubirea lui bruta si fara fineturi insa al naibii de constanta.

Si cel mai mult ma doare EL, scriitorul de necrologuri, pentru dependenta lui de adevar chiar daca e clar ca in anumite situatii adevarul va face tandari totul.

De ce continui sa ma uit la filmul asta, atunci? Pai……pentru ca e fabulos.

-Ce nu ti-a placut la senvisul meu?

-E cu peste, si eu nu mananc peste.

-De ce?

– Pestii fac pipi in mare.

-E, asa fac si copiii.

-Pai nici copii nu mananc.

Sau

-Sa scrii necrologuri e Siberia jurnalismului.

-Povesteste-mi ce faci! Vreau sa mi te imaginez in Siberia.

A, si … Am dezvoltat a crush pentru Jude Law. Dar asta e nimic pe langa dialogurile din filmul asta.

Comments (13) »