Protest: Jos cronometrul!

Nu de alta, dar am intrat intr-o pasa in care simt ca nu mai pot.

M-am saturat ca fiecare activitate a mea sa fie facuta vesnic cu ochii pe ceas. M-am saturat sa consult calendare si sa numar orele ca sa imi programez micile mele placeri. M-am saturat sa trebuie. M-am saturat sa ma bucur cu portia.

As vrea ca macar pentru doua-trei zile sa nu am nicio obligatie, nicio responsabilitate. Doua-trei zile, atat, de egoism feroce. In care pentru mine sa exist numai eu, eu si chefurile mele. Nu nevoi. Dorinte, chefuri, pofte. Doua-trei zile in care lumea sa existe asa cum vreau eu.

As vrea ca in astea doua-trei zile sa am in jurul meu numai ceasuri magice, care in loc sa arate ora sa imi indice cate minute va tine aroma gumei de mestecat pe care o rontai. Sau cat a trecut de cand a stat pe pervazul meu ultimul porumbel. Sau cate ore mai sunt pana va incepe sa miroasa teiul din fata geamului.

Daca va vrea cineva sa ma intrebe in cazul asta cum imi voi da seama cand au trecut cele doua-trei zile sa se opreasca la nivel de intentie. Voi sti cand vor fi trecut. Pentru ca nu vreau sa fug de tot din viata mea. Imi plac lucrurile pe care le fac, imi place sa am responsabilitati. Sunt o micuta doamna minunat de constiincioasa.

Doar ca , pentru scurt timp, vreau in propriile mele povesti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: