Dincolo de curcubeu

Si totusi, cumva trebuie sa revin la atunci.

Era mai bine. Eram mai vesela, mai calda, mai putin apasata si apasatoare, scriam povesti si ma bucuram de o gramada de nimicuri. Si era mai bine, pentru ca din veselia mea se alimentau si altii, si macar la nivel mic simteam ca fac ceva bun. Coloram.

Acum zambesc doar pe jumatate, la suprafata. Povesti nu-mi mai reusesc, sau atunci cand imi sunt de cele mai multe ori rautacioase. Sunt, vai Doamne, un pic mai inteleapta. Ce bafta pe mine! Cred ca ma mai vaicaream eu pe-aici pe undeva de treaba asta.

Cand stiam sa colorez ma simteam o mica zana a povestilor, si zambetele celorlalti erau pentru mine o rasplata minunata. Am eu pe undeva naiva convingere ca daca am putea toti (sau cat mai multi) sa zambim sincer lumea asta ar fi mai frumoasa. Ca energia zambetelor alora , chiar daca superficiale si prostesti dupa unele pareri, s-ar aduna undeva si ar face lucrurile sa fie mai frumoase pe bune. Poate o sa scriu o poveste despre asta, desi ideea a mai fost spusa prin diverse locuri de diversi altii mai talentati decat mine. Insa daca o poveste spusa poate sa influenteze sau nu pe cititorii ei, una nespusa cu siguranta nu face bine nimanui.

M-as urca la volan , ca si asa descopar pe zi ce trece cat de mult imi place, si as pleca . Undeva, acolo, unde sa fie atunci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: