Archive for August, 2010

De-a dihotomia

Paziti-va, imi dau cu presupusul!

Si dupa ce fac asta descopar ca oamenii sunt dintr-un anumit punct de vedere de doua categorii: cei care pastreaza X pentru partile bune si cei care arunca X datorita partilor rele. E un fel de optimistu’ / pesimistu’ aplicat felului in care ii valorizezi pe cei din jur.

Fatalmente fac parte din prima categorie.

Inevitabil am sa incerc sa ajung intr-a doua. Asa am vazut eu ca fac unii oameni destepti. Deci probabil ca asa este mai bine.

So help me God, care poate ca este.

Leave a comment »

Leapsa cu rock

Sau cel putin asa a cerut Dani. Muzici rock care trezesc coiotul din mine 😛 . Daca e vorba despre coioti in plina verva e clar pentru oricine ma cunoaste ca numai un singur fel de rock ma poate aduce in acea stare: heavy metal, fireste.

Ia sa vedem, ce iese daca se imbina doua mari iubiri de-ale mele, povestile si heavy metal-ul? Pai…..cam asta:

Imi aminteste intai de liceu (dar destul de vag) si mai apoi si mai clar de cavalerii si magicienii si domnitele (goth Dani dear, fireste. Imbracate fie in culorile inchise obisnuite fie in roz daca sunt deprimate, stii tu 😛 ) ale povestilor care se intampla in capsorul meu.

Si daca asta nu va place mai am, insa tot de-acolo. Iata:

Si cred ca ar fi intelept sa ma opresc aici. Nu ca as insira aici toata discografia Manowar, ca mai ascult si de-altele din cand in cand. Insa ma gandesc ca ar fi frumos sa mai las si pe altii sa se desfasoare. Ia sa ma gandesc, pe unde am mai auzit eu de-a rock-ul? Da, stiu. La Cartim si la Cristi.

A vous , stimati domni, s’il vous plait! Ce rock-uri starnesc coyotii din dvs.?  🙂

Comments (5) »

Certitudinea

Imi place. O prefer incertitudinii chiar si atunci cand a sti inseamna aflarea a ceva neplacut.

De ceva vreme ma tot intreb daca in meniul pensiunii La Dinamo din 2 Mai mai exista salata aia de icre fabuloasa sau vinetele alea delicioase coapte pe gratar. Pentru ca prefer certitudinile, maine plec sa aflu.

Cum o fi o saptamana fara internet?

Ma pregatesc sa aflu si asta.

Comments (1) »

Martea ceasurilor bune

Fara nicio legatura cu gandirea pozitiva , fara vreo alchimie avand ca materie prima energii de fel si chip (sau fara sa fiu eu constienta de asa ceva) , martea ceasurilor mele bune s-a intamplat pur si simplu. Adica taman cand ma simteam mai coplesita au inceput sa se limpezeasca ape (sau doar sa para a se limpezi, efectul a fost acelasi de data asta) , si m-am trezit spre final de zi hohotind exact ca pe vremea mea, maica, asa cum nu mai visam sa o fac vreodata.

Si ma gandeam ca asemenea zi merita pomenita macar intr-o notita scurta. Fara poezeli pe marginea ei, ca sa nu o tulbur. Doar asa, ca sa stiu 🙂

Leave a comment »

Despre distante

Din nou am constatat ce efect aparte are distanta asupra mea. Ma rog, foarte posibil si asupra altora, nu am destule argumente cat sa pozez in genul asta de cunoscator. Asa incat vorbesc doar despre efectul avut asupra mea.

De cate ori plec, chiar si  pe distante si perioade scurte, am sentimentul ca las in urma mea nu numai un spatiu fizic ci si unul emotional. Daca am vreo apasare sau vreo nemultumire distanta le atenueaza cumva, sau macar le amana.  Sunt constienta ca ele inca exista, le stiu, le vad, sunt tot ale mele insa le percep ca fiind cumva agatate intr-un cuier aflat la mare departare de mine.

Cand revin pe meleagurile obisnuite revin si acele apasari amanate. Si atunci ma intreb daca sunt oare ele superficiale, nelegate in fond de ceva profund din mine? Sau asa se manifesta pentru oricine, se prefac ca sunt mai putin sacaitoare cand esti departe de focarul de infectie  dar revin la ce obisnuiau sa fie odata ce te intorci ?

Si in afara de asta, odata revenita de peste mari si tari (sau doar de peste o apa mica si vreo cateva sate) constat ca lucrurile, intamplarile si oamenii lasati acasa sunt la fel, indiferent cat am eu sentimentul ca s-a schimbat universul in timpul scurtei mele distantari.

Leave a comment »

Apres-midi, vers minuit

Biroul era rezonabil de racoros, insa racoarea venea prin tuburile asezate discret in plafon si ii agresa narile si ochii. Stranuta si ofta.  Tricoul ei era de un portocaliu simpatic si era imprimat cu litere caligrafiate dragut care spuneau “citeste-mi pe buze”.  Buzele ii erau insa strans lipite, asa ca nu i se putea citi decat in ochii care erau copilareste semi-inchisi si care tradau vise utopice cu amieze sub umbrele colorate. Mai stranuta o data si micul zgomot o facu sa se scturure din reverie. Cauta in geanta un aparat micut si cantator, isi strecura o singura casca intr-o (cum altfel?!) singura ureche si il porni.  Urechea i se umplu indata de niste acorduri care ii placeau, si un nene incepu sa ii cante ca mai sunt doua minute pana la miezul noptii.

“Doar doua minute pana la miezul noptii? Wow, pai atunci inseamna ca pana la patru fara un sfert mai este mult mai putin!” isi zice ea inveselita dintr-o data. Dadu volumul aparatului un picut mai tare, isi innabusi un al treilea stranut si se intinse dupa cateva hartii pe care le privi cu dispret. Mai era tare putin.

Leave a comment »

Vantul obidei …..

…..bate si prin e-mail-uri. Prin cele anuntatoare de vreun concediu al vreunei persoane cu pozitie mai degraba inalta.

Pana  acum anunturile astea sunau gen “in perioada cutare sunt in concediu, daca va roade ceva sunati la X, daca ala/aia nu e capabil/a sa va ajute sunati-ma pe mine, la naiba, la numarul asta”. Ma rog ….. mesajul social nu era chiar asa, dar mie imi plac mai mult mesajele psihologice (daca ma prind de ele, fireste). Stim cu totii ca alea sunt cele reale.

De ceva vreme insa constat schimbarea in abordare. E-mail-urile au inceput sa zica “sunt in concediu, nu am acces la telefon sau la email asa ca f…k off si sunati-i pe altii, ca nu cade firma fara mine. Ca nu e ca si cum as sta un secol in concediu, mama voastra de workaholici!” To say the least. Tot asa, psihologic.

Parca as comenta un pic pe tema diferentei de abordare, a dedesubtului ei, insa simpla povestire a situatiei este atat de elocventa incat orice comentariu al meu ar fi redundant.

Comments (2) »