Apres-midi, vers minuit

Biroul era rezonabil de racoros, insa racoarea venea prin tuburile asezate discret in plafon si ii agresa narile si ochii. Stranuta si ofta.  Tricoul ei era de un portocaliu simpatic si era imprimat cu litere caligrafiate dragut care spuneau “citeste-mi pe buze”.  Buzele ii erau insa strans lipite, asa ca nu i se putea citi decat in ochii care erau copilareste semi-inchisi si care tradau vise utopice cu amieze sub umbrele colorate. Mai stranuta o data si micul zgomot o facu sa se scturure din reverie. Cauta in geanta un aparat micut si cantator, isi strecura o singura casca intr-o (cum altfel?!) singura ureche si il porni.  Urechea i se umplu indata de niste acorduri care ii placeau, si un nene incepu sa ii cante ca mai sunt doua minute pana la miezul noptii.

“Doar doua minute pana la miezul noptii? Wow, pai atunci inseamna ca pana la patru fara un sfert mai este mult mai putin!” isi zice ea inveselita dintr-o data. Dadu volumul aparatului un picut mai tare, isi innabusi un al treilea stranut si se intinse dupa cateva hartii pe care le privi cu dispret. Mai era tare putin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: