Despre distante

Din nou am constatat ce efect aparte are distanta asupra mea. Ma rog, foarte posibil si asupra altora, nu am destule argumente cat sa pozez in genul asta de cunoscator. Asa incat vorbesc doar despre efectul avut asupra mea.

De cate ori plec, chiar si  pe distante si perioade scurte, am sentimentul ca las in urma mea nu numai un spatiu fizic ci si unul emotional. Daca am vreo apasare sau vreo nemultumire distanta le atenueaza cumva, sau macar le amana.  Sunt constienta ca ele inca exista, le stiu, le vad, sunt tot ale mele insa le percep ca fiind cumva agatate intr-un cuier aflat la mare departare de mine.

Cand revin pe meleagurile obisnuite revin si acele apasari amanate. Si atunci ma intreb daca sunt oare ele superficiale, nelegate in fond de ceva profund din mine? Sau asa se manifesta pentru oricine, se prefac ca sunt mai putin sacaitoare cand esti departe de focarul de infectie  dar revin la ce obisnuiau sa fie odata ce te intorci ?

Si in afara de asta, odata revenita de peste mari si tari (sau doar de peste o apa mica si vreo cateva sate) constat ca lucrurile, intamplarile si oamenii lasati acasa sunt la fel, indiferent cat am eu sentimentul ca s-a schimbat universul in timpul scurtei mele distantari.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: