Archive for Septembrie, 2010

My newest favourite tune

Anunțuri

Leave a comment »

De-a telenovela. La terapie (2)

Ca sa reziste sedintei care se anunta crunta Eusebio ceru discret un pahar cu apa. Terapeutul mazgalea ceva in agenda (“oare ce o scrie? ca nu am mai zis nimic” isi zise Eusebio in gand) si nu reactiona nicicum la rugamintea insetatului.

-Va mai rog odata, poate nu m-ati auzit…..se poate un pahar cu apa?

Ridicand din agenda o privire incruntata terapeutul spuse:

-O sa vina secretara sa va aduca apa. Asa faceti de fiecare data ? Intai cereti cu voce atat de mica incat sa fiti sigur ca nu va aude nimeni apoi va enervati?

“Pasiv-agresiv” nota el cu grija in caiet.

-Nu ma intelegeti gresit, nu m-am enervat deloc, doar ca …

-Va trebui sa va acceptati asa cum sunteti, stimate domn! orice evolutie personala incepe cu acceptarea de sine! zise terapeutul , care auzindu-si propriile cuvinte se umplu de incantare. “Cat sunt de elocvent! si cat de elevat ma exprim! sunt cu mult peste nivelul cretinului de alaturi, si cu toate astea el a fost cel propus sa conduca aceasta clinica”.

-Desigur, desigur, de asta am si venit la dvs., ca sa ma ajutati sa ….

-Bine, bine! “Codependent” nota el in continuare. “ca asa se intampla in zilele noastre, muncesti ca un smintit , ii asculti pe toti oamenii astia dar recunoastere….ioc!” . Vad ca nu avansam deloc! se incrunta el catre bietul Eusebio care se facuse mic in scaun. Va propun sa faceti un desen si apoi sa imi spuneti ce credeti dumneavoastra ca reprezinta.

-Ah….ma tem ca sunt foarte nepriceput la desen…. Niciodata nu am fost in stare sa desenez . Imi amintesc ca in scoala, copil fiind, ma simteam ingrozitor de inspaimantat cand ….

-Pierdem vremea, stimate domn! Nu suntem la reuniunea de clasa aici! Ce credeti ca spune despre dvs. faptul ca nu vreti sa desenati?  

Eusebio apuca foaia intinsa de terapeut, simtind ca in sinea lui incolteste ceva ce nu mai traise vreodata. Nici Prudencia cu aerul ei vesnic absent, nici Esmeralda cu terorile ei, nici parintii cei vesnic acuzatori ai Esmeraldei, nimeni nu il mai facuse sa simta asa ceva.  Picioarele incepura sa ii tremure, pumnii i se inclestara, figura i se crispa.

In acel moment secretara intra incet pe usa cu paharul cu apa. Calculand gresit distanta pana la masa se impiedica de piciorul scaunului lui Eusebio si rasturna tava peste el facandu-l fleasca.

-Ce inseamna asta ?!? tipa ei sarind de pe scaun.

-Hm……dvs ce credeti ca inseamna? intreba terapeutul cu nasul in agenda, indiferent la prezenta secretarei. “histrionic” scrise el acolo.

Eusebio simti ca nu-si mai poate controla freamatul nou si ciudat. Facu ghem foaia pe care ar fi trebui sa deseneze si o arunca in fata terapeutului. Apoi ii smulse din maini agenda pe care o facu bucati si o arunca pe birou dupa care ii inhata si pixul.  In acel moment insa furia i se topi de parca nu fusese acolo niciodata.

-Ha! Iata ca a avut dreptate persoana care m-a trimis la dvs! exclama el cu o figura luminoasa catre terapeutul care incremenise in spatele biroului. Sunteti, intr-adevar, foarte priceput! Va multumesc!

Zambi si facu cu ochiul secretarei care se lipise de perete imprumutandu-i culoarea, baga tacticos pixul terapeutului in buzunar si iesi.

Leave a comment »

Anotimpuri ale oamenilor

Ziua in care a venit toamna s-a nimerit foarte bine dupa parerea ei. Exact la timp cat sa se asorteze cu peisajul ei interior, care fara sa fie neaparat intunecat baltea totusi de o anumita apasare insotita de racoarea specifica anotimpului. Simtea ea de mult ca se apropia toamna, si chiar incepuse sa si-o doreasca. Ii era frig pe interior, si pentru ca nu avea deocamdata puterea de a lupta cu asta  isi dorea venirea toamnei ca sa poata justifica o infofolire exterioara pe care, de nevoie, sa o extrapoleze.

“Oare ce o fi mai rau”, se intreba ea ,“ sa te indrepti cu viteza corecta in directia gresita sau sa te indrepti cu viteza gresita in directia corecta? In ambele cazuri ratezi tinta, dar care te roade mai tare pe interior?” Isi imbraca absenta pardesiul in timp ce hotara ca i s-ar parea cel mai convenabil sa aiba viteza prea mare pe drumul cel bun. Ca asa ar avea sansa de a ajunge acolo prea devreme, si ea se pricepea destul de bine sa astepte. In cel mai rau caz ar astepta degeaba, dar si cu asta era obisnuita.

Isi verifica atenta tinuta in oglinda: pantalon serios calcat la dunga, camasa scrobita din categoria realitatea e corporatista, parul strans in coc sever, o urma vaga de parfum sub ureche….. Era bine. Mai nimic din ea nu se mai vedea. Era ascunsa bine sub imaginea unei femei de asa zisa cariera in lumea marilor contribuabili. Asa trebuie sa fie acum. “ Cu o minciuna in minus nu se face primavara, dar cu una in plus sigur vine toamna. Si asa trebuie sa fie acum. E in firea lucrurilor. “ isi mai zise ea si inchise usa cu un pocnet sec. Si viata nu se opri .

Comments (4) »

Teoretic cuget, practic doar exist

Si se intampla din cand in cand zile ciudate. Zile in care nu faci decat sa pari ca astepti sa se intample ceva, si atunci curgerea lor este greoaie si apasatoare. Chiar daca real nu astepti ceva anume, sau nu ceva chiar ASA de important, tot ca naiba de greu se scurg orele.

Astazi m-am uitat la ceas de prea multe ori deja, si este abia ora 10. Imi amintesc de perioada in care, copilita fiind, asteptam sa vina Mos Craciun. Si zilele pana la fericitul eveniment parca nu mai aveau valoare in sine, ci deveneau doar simple trepte pana la. Si in adolescenta am avut asemenea perioade, cand ma simteam apasata si nemultumita si era mai convenabil pentru mine sa cred ca sunt agitata pentru ca numar zilele pana la decat sa caut bine si sa vad ce nu e ok.

Ca adult regasesc cu bucurie aceleasi apucaturi. Sunt agitata pentru ca se apropie nu stiu ce eveniment, nu pentru ca imi scartaie ceva. Stau cu ochii pe ceas pentru ca urmeaza sa ajung undeva (chiar daca de cele mai multe ori la fie-mea sau acasa, la vreun serial politist), nu pentru ca sunt din cale-afara de satula de anumite lucruri.

Sa privim viitorul ca pe un aducator de tot soiul de evenimente fabuloase (ca de exemplu in cazul meu seria noua din Minti criminale sau prepararea cascavalului pane din frigider) ca sa nu cumva sa vedem fisurile din asfaltul prezentului. Las’ ca nu e chiar asa de rau, in loc de asfalt puteam avea pamant batatorit, si atunci naiba ne-ar fi luat la prima ploaie.

Comments (5) »

Dedicatie speciala…….

………pentru toti lucratorii in orice forma de control fiscal si audit financiar-contabil.

Enjoy !!!!!!!!

Leave a comment »

Amestecata

Asa sunt de ceva vreme.

Un amestec neplacut de apasare, oboseala, stres mult, nemultumire. Despre realitati, despre alegeri. Despre usor hopeless.

Oare o trece toata chestia asta odata cu mirificul 2010? Taaaaare bine ar fi …….

Comments (6) »

Despre unele lucruri care (nu) exista

Ieri ne jucam de-a mama si copiii, si exact ca de fiecare data ea era mama si eu unul din copii.

–      Ce vrei sa mananci, dhraga mea? Piuhre cu sos de capsuni?

–      Mmmm……piure simplu.

–      (cu voce scazuta, complice, indicatii de regie: tie iti placea foaaaaahrte mult sosul de capsuni!)

–      Aaaaa ….vreau piure cu sos de capsuni! Si cuuu….corcoduse!

–      Cu cohrcoduse ?!?! (intrigat-amuzata) Nu exista piuhre cu cohrcoduse!

–      A, dar piure cu sos de capsuni exista, hm?

S-a prins, asa ca hohote.

Comments (9) »