Anotimpuri ale oamenilor

Ziua in care a venit toamna s-a nimerit foarte bine dupa parerea ei. Exact la timp cat sa se asorteze cu peisajul ei interior, care fara sa fie neaparat intunecat baltea totusi de o anumita apasare insotita de racoarea specifica anotimpului. Simtea ea de mult ca se apropia toamna, si chiar incepuse sa si-o doreasca. Ii era frig pe interior, si pentru ca nu avea deocamdata puterea de a lupta cu asta  isi dorea venirea toamnei ca sa poata justifica o infofolire exterioara pe care, de nevoie, sa o extrapoleze.

“Oare ce o fi mai rau”, se intreba ea ,“ sa te indrepti cu viteza corecta in directia gresita sau sa te indrepti cu viteza gresita in directia corecta? In ambele cazuri ratezi tinta, dar care te roade mai tare pe interior?” Isi imbraca absenta pardesiul in timp ce hotara ca i s-ar parea cel mai convenabil sa aiba viteza prea mare pe drumul cel bun. Ca asa ar avea sansa de a ajunge acolo prea devreme, si ea se pricepea destul de bine sa astepte. In cel mai rau caz ar astepta degeaba, dar si cu asta era obisnuita.

Isi verifica atenta tinuta in oglinda: pantalon serios calcat la dunga, camasa scrobita din categoria realitatea e corporatista, parul strans in coc sever, o urma vaga de parfum sub ureche….. Era bine. Mai nimic din ea nu se mai vedea. Era ascunsa bine sub imaginea unei femei de asa zisa cariera in lumea marilor contribuabili. Asa trebuie sa fie acum. “ Cu o minciuna in minus nu se face primavara, dar cu una in plus sigur vine toamna. Si asa trebuie sa fie acum. E in firea lucrurilor. “ isi mai zise ea si inchise usa cu un pocnet sec. Si viata nu se opri .

Anunțuri

4 răspunsuri so far »

  1. 1

    autumnalu said,

    Cum o cheama pe ea? 🙂

    Iti raspund aici la comentariul tau trecut:
    recunosc, sunt ingrat!

    Daca ma ierti as putea s-o dreg… 🙂

  2. 2

    Ioana_du said,

    Si eu, care consideram ca iertarea nu-si are locul pentru ca presupune o suparare prealabila ……. 🙂

    Cat despre numele ei …. „A name? What’s in a name?” 🙂

  3. 3

    autumnalu said,

    „That which we call a rose”, of course! 🙂

    Sansele cresc daca supararea nu este prealabila.

  4. 4

    Ioana_du said,

    Asa ma gandeam si eu. Daca nu este prealabila sau ….daca nu este, pur si simplu 😛


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: