De-a telenovela. La terapie (2)

Ca sa reziste sedintei care se anunta crunta Eusebio ceru discret un pahar cu apa. Terapeutul mazgalea ceva in agenda (“oare ce o scrie? ca nu am mai zis nimic” isi zise Eusebio in gand) si nu reactiona nicicum la rugamintea insetatului.

-Va mai rog odata, poate nu m-ati auzit…..se poate un pahar cu apa?

Ridicand din agenda o privire incruntata terapeutul spuse:

-O sa vina secretara sa va aduca apa. Asa faceti de fiecare data ? Intai cereti cu voce atat de mica incat sa fiti sigur ca nu va aude nimeni apoi va enervati?

“Pasiv-agresiv” nota el cu grija in caiet.

-Nu ma intelegeti gresit, nu m-am enervat deloc, doar ca …

-Va trebui sa va acceptati asa cum sunteti, stimate domn! orice evolutie personala incepe cu acceptarea de sine! zise terapeutul , care auzindu-si propriile cuvinte se umplu de incantare. “Cat sunt de elocvent! si cat de elevat ma exprim! sunt cu mult peste nivelul cretinului de alaturi, si cu toate astea el a fost cel propus sa conduca aceasta clinica”.

-Desigur, desigur, de asta am si venit la dvs., ca sa ma ajutati sa ….

-Bine, bine! “Codependent” nota el in continuare. “ca asa se intampla in zilele noastre, muncesti ca un smintit , ii asculti pe toti oamenii astia dar recunoastere….ioc!” . Vad ca nu avansam deloc! se incrunta el catre bietul Eusebio care se facuse mic in scaun. Va propun sa faceti un desen si apoi sa imi spuneti ce credeti dumneavoastra ca reprezinta.

-Ah….ma tem ca sunt foarte nepriceput la desen…. Niciodata nu am fost in stare sa desenez . Imi amintesc ca in scoala, copil fiind, ma simteam ingrozitor de inspaimantat cand ….

-Pierdem vremea, stimate domn! Nu suntem la reuniunea de clasa aici! Ce credeti ca spune despre dvs. faptul ca nu vreti sa desenati?  

Eusebio apuca foaia intinsa de terapeut, simtind ca in sinea lui incolteste ceva ce nu mai traise vreodata. Nici Prudencia cu aerul ei vesnic absent, nici Esmeralda cu terorile ei, nici parintii cei vesnic acuzatori ai Esmeraldei, nimeni nu il mai facuse sa simta asa ceva.  Picioarele incepura sa ii tremure, pumnii i se inclestara, figura i se crispa.

In acel moment secretara intra incet pe usa cu paharul cu apa. Calculand gresit distanta pana la masa se impiedica de piciorul scaunului lui Eusebio si rasturna tava peste el facandu-l fleasca.

-Ce inseamna asta ?!? tipa ei sarind de pe scaun.

-Hm……dvs ce credeti ca inseamna? intreba terapeutul cu nasul in agenda, indiferent la prezenta secretarei. “histrionic” scrise el acolo.

Eusebio simti ca nu-si mai poate controla freamatul nou si ciudat. Facu ghem foaia pe care ar fi trebui sa deseneze si o arunca in fata terapeutului. Apoi ii smulse din maini agenda pe care o facu bucati si o arunca pe birou dupa care ii inhata si pixul.  In acel moment insa furia i se topi de parca nu fusese acolo niciodata.

-Ha! Iata ca a avut dreptate persoana care m-a trimis la dvs! exclama el cu o figura luminoasa catre terapeutul care incremenise in spatele biroului. Sunteti, intr-adevar, foarte priceput! Va multumesc!

Zambi si facu cu ochiul secretarei care se lipise de perete imprumutandu-i culoarea, baga tacticos pixul terapeutului in buzunar si iesi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: