Archive for Noiembrie, 2010

Surpriza de luni

S-a intamplat dupa masa de pranz.

Cand geamul multinational din dreapta mea mi-a aratat un curcubeu superb.

L-am tras in poza (a se citi in telefon ) si am sa ma uit la el de cate ori ma va dispera cate un gri (fie el interior sau exterior) de care nu mai scap.

Am facut azi un pas mic catre vara mea colorata 🙂

Anunțuri

Comments (2) »

Master anger

Una bucata borcanel icre de crap nepreparate : 6.5 lei;

Una bucata legatura ceapa verde, sutire : 1 leu;

Ceva gris fiert in ceva lapte : vreo 2 lei;

Una jumatate lamaie + cateva linguri de ulei : irelevant;

Una bucata castron ceramica portocalie : cam 5 lei;

Furia simtita la vederea a una bucata castron din ceramica portocalie plin cu icrele sus mentionate proaspat amestecate cu grisul, ceapa verde, lamaia si uleiul facandu-se tandari pe cimentul din bucatarie  : de nepretuit.

Multumesc.

Comments (2) »

Du-ma fericire-n sus, izbeste-mi tampla de tabele

Ce bine ca exista modele, grafice, tabele. Care ne ajuta sa ne identificam minusurile, virgulele, cratimele. Si nivelul de … Si apoi sa ne dezvoltam, sa crestem, sa evoluam.  Sa devenim mai buni, mai utili, mai eficienti. Si apoi sa ne bifam dezvoltarea, cresterea, evolutia in modele, grafice, tabele. Laolalta cu un nivel mai ridicat de … Pentru ca altfel e gresit, defectuos, neconstructiv. Si noi tindem catre o societate echilibrata, evoluata, armonica.

Si onesta. De ce radeti mai curcilor ?!

Stiti ce? Pentru voi, astia responsabili cu treburile  de mai sus, am (si pariez ca nu numai eu! mai stiu cel putin inca cinci persoane ! ) doua vorbe de zis . A doua e off, prima e tot in engleza. Ca oricine intelege limba engleza conform graficelor.

Comments (4) »

Simpatic

Asa, ca de joi dimineata.

Povestind la prima ora (sau chiar la ante-prima, daca pot spune asa, ca era inainte de 8.30 ) chestii cu colegul meu de la HR  am intrebat semi-retoric cum se vor sfarsi toate astea (era o discutie de-a tarile est-europene si problemele lor) , ca intr-un fel sau altul trebuie sa se.

Si el rapunde pe un ton serios : stai linistita, dupa extinctia rasei umane nici nu ne vom mai aminti chestiile astea .

……..cam asta. Funny.

Leave a comment »

Cautatorul (3)

-Sa nu iei in deradere povestile, cinstite negustor. Au rostul lor ! Si apoi nu am numai povesti. Ea ma viziteaza uneori in visurile mele, si singurul motiv pentru care nu dorm intr-una asteptandu-i venirea este dorinta de a o gasi pentru totdeauna.

-Te viziteaza? spuse hangiul precipitat din nou. Vocea ii deveni  ridicata, la fel si sprancenele stufoase. Totusi…… tare te-as ruga sa-mi spui cum ai auzit despre femeia asta! spuse el apoi cu o voce aproape rugatoare, scuturandu-l pe strain de brat.

-Esti ingrijorat, hangiule! rase strainul. Cunosc privirea asta. Am intalnit-o de cateva ori in drumul meu. Oamenii la inceput ma asculta, apoi se ingrijoareaza ,ba mai si fug. Se tem ca sunt nebun. Oi fi! Ma intrebai cum am auzit despre femeia asta. Nu stiu! E de parca as sti dintotdeauna ca ea exista undeva si ma asteapta. In unele nopti imi viziteaza visele, si atunci imi spune povesti despre oameni si locuri, si imi zice sa ma grabesc.

-De ce nu o intrebi unde se afla? Daca ar fi altceva decat o plasmuire a gandurilor tale nu crezi ca ti-ar spune unde o gasesti? De ce te lasa sa umbli ca neomul , in zadar?

-Fireste ca am intrebat-o, hangiule. Insa mi-a spus ca trebuie sa o gasesc eu, sa o merit. Imi zice ca trebuie sa o fac sa stie ca nu a gresit si de data asta. Asa ca mie mi-e dat sa o aflu, iar ea ma asteapta.

Hangiul tacu. Se sprijini din nou de spatarul scaunului si privirea ii deveni cetoasa si indepartata, parand a se indrepta catre un punct de nedistins in neant. Strainul apuca halba din fata lui cu ambele maini si privi in ea ca si cum din putinul lichid ramas acolo ar fi deslusit raspunsuri. Nu dorea sa stie decat raspunsul corect la intrebarea “unde”, era singurul motiv pentru care isi spusese a suta, a mia oara parca, povestea. Hangiul asta cu suflet bun si cu privirea atat de preocupata va incerca sa-l faca sa se intrebe “de ce” sau, mai rau, “de ce nu altfel”. Si va incerca sa-l opreasca, sa-l intoarca din cautarile lui. Poate chiar sa ii propuna sa cunoasca vreo prea-merituoasa fiica sau nepoata sau ….

-Uite , hangiule, nu vreau sa ….

-Nu esti primul de la care aud asemenea istorie, il intrerupse hangiul cu o voce monotona, resemnata dar apasata si cu privirea tot aiurea. Au mai fost cativa cautatori cam ca tine, si nu mi-e clar daca in urma umblarilor voastre s-a nascut legenda sau daca legenda este cea care v-a pus pe voi pe drumuri. Stiu insa ca prea multi sunt anii de cand se tot spun istorii despre femeia asta misterioasa  si mai periculoasa decat o armata de stihii.

Leave a comment »

De-i prea frumos ca sa fie adevarat…..

……de regula nici nu e adevarat.

Nu asa ziceam in postul despre simulacrul ala de librarie on-line? Ma intreb acum de ce oare nu ma ascult eu pe mine, ca uneori zic lucruri pline de intelepciune.

Imi placea felul in care vorbea cineva la cursuri. Ma rog, sa zicem ca asta inca imi mai place. Si pentru ca asa sunt eu, nu mereu stiu sa ma multumesc cu ce capat si-mi place, am vrut mai mult. Si ca atare am cautat, scormonit, intrebat si finalmente gasit, numai ca rezultatul a fost dezamagitor.

In fraze condimentate doar  pour les fleur de cucu cu vorbe care sa prinda la un anume gen de populatie, fostul meu personaj preferat exprima niste idei de suprafata si nici alea sustinute sau argumentate frumos. Acuma….eu inteleg ca e foarte greu sa mai spui ceva nou, insa cred ca poti spune lucruri vechi fie intr-un mod care sa atraga inca o data atentia (pozitiv ! ) asupra lor fie saracacios, numai ca sa completezi cu randuri o revista sau alta. Pacat, as zice eu, pentru ca lucrurile vechi despre care alesese el sa vorbeasca puteau fi spuse in varianta unu….

Si stau eu acum si ma gandesc …. Eu urmez in perioada asta cursurile unei facultati de psihologie numai asa, pentru placerea mea si pentru ca am vrut sa citesc intr-un mod structurat, organizat, lucrurile asa de fain de aflat din domeniul asta.  Nu e ca si cum as avea nevoie imperioasa de diploma aia, nu e ca si cum imi trebuie facultatea asta ca sa profesez pe viitor. Nu depind nicicum de ea. Si atunci aleg din cursurile pe care le am chestiile faine, de tip poveste sau pur si simplu interesante per se. Astept cu mare nerabdare cursul de luni, pentru ca il gasesc atat de  atragator prin prisma a ceea ce am zis mai sus incat cu siguranta iar imi va parea rau cand se va face 10.30. Dar ma intreb….. daca as fi avut nevoie de informatiile alea ca sa profesez, daca as fi avut nevoie sa le aplic cumva, mi-ar mai fi placut felul in care este tinut cursul?

Pe asta o trec la capitolul intrebari la care nu am cum sa(-mi) raspund.

Comments (6) »

Evrika !

Din categoria „lucrurile bune se intampla celor care stiu sa astepte”, azi episodul dedicat cumparatorilor (compulsivi sau nu) de carti de pe internet. Onlain cum ar veni.

Am descoperit metoda de a comanda carti fara ca practic sa le cumperi. Ceea ce aparent constituie o situatie imposibila in realitate se numeste carteadinraft.ro si este o chestie pe care o poate practica oricine. Iata cum s-a intamplat.

Din varii motive a inceput sa ma atraga istoria psihologiei, si am cautat sa citesc cat mai multe chestii scrise fain pe aceasta tema. Am adunat dezamagire dupa dezamagire (deh, iata inca o data dovada faptului ca asteptarile prea mari sunt cele care ne nefericesc. Dar sa nu divagam) si mi-am amintit ca the name in istoria psihologiei se zice ca ar fi dl. Manzat. La biblioteca de la parterul blocului meu exista cartea dumnealui, insa numai ca sa fie studiata la sala . Si pe bune ca nu am chef sa imi petrec ore intregi acolo ca sa citesc in ritmul meu cele peste 1000 de pagini de istorie universala a psihologiei. Asa incat m-am decis sa am propriul meu exemplar. Si ma apuc, ca o femeie a vremurilor noastre (ador expresia asta) ce sunt, sa caut pe internet librarii care sa imi aduca volumul la dragalasul meu nasuc.

Si atunci s-a petrecut minunea. Am gasit la carteadinraft.ro istoria despre care povestesc la jumatate de pret fata de orice alta librarie. Avida de stiinta ( …well…) imi fac cont, o comand…. Am primit imediat un email de confirmare a comenzii mele ( cu numar de inregistrare, suma de plata si tot tacamul, profi, ce sa mai ! ),  pe site scria ca exista pe stoc, asa ca ma asteptam ca in doua trei zile sa o am. Asta s-a intamplat martea trecuta si inca nu am cartea. Probabil inca se mai gandesc daca merit sau nu sa citesc chestia aia. Sau poate imi pregatesc un test al cunostiintelor in domeniu, sa vada daca ma calific. Le-am scris oamenilor (dar or fi totusi oameni? ) alora rugandu-i sa imi spuna cam cat estimeaza ei ca este timpul de asteptare pentru o carte care exista pe stoc. Sistemul (mda, deci pana la urma nu sunt oameni, e un sistem) m-a anuntat automat ca voi primi raspuns la intrebarea mea in maxim 24 de ore. E foarte drept ca nu au precizat de cand incep sa numere aceste ore.

Deci iata. Cand un lucru pare prea frumos ca sa fie adevarat se dovedeste pana la urma ca nici nu e adevarat ! Da’ mi-ar fi placut sa dau 65 ron pe o carte care altfel costa 110. N-a fost sa fie.

Concluzia? Comandati carti de la carteadinraft.ro ! Veti avea mica satisfactie de a va afla in pozitia de cumparatori, insa nu veti da niciun ban pe carti. Intrucat nu va baga nimeni in seama. Asa incat comandati orice! dezlantuiti-va! e gratis !

Nota: este prima data cand comand de la omuletii astia – sistem, nu cunosc pe nimeni care sa o mai fi facut, asa incat s-ar putea pretinde ca este o situatie singulara. Astept ca realitatea sa bata filmul si sa primesc totusi cartea aia, si atunci imi revizuiesc atitudinea.

Comments (2) »