Cautatorul (1)

Strainul cel inalt si intunecat parea dornic de a vorbi cu cineva, insa aerul lui sobru si vocea taioasa cu care isi ceruse bautura nu incurajau pe nimeni sa se apropie. Ba mai mult, vocile altfel ridicate si brutale scazusera, si in hanul acela vechi atmosfera devenise apasatoare de parca toata lumea ar fi asteptat sa se intample ceva neplacut.

Hangiul isi lua inima in dinti si apropiindu-se cu o noua halba de bere pentru musafir il intreba de unde se trage. Vocile din jur incetara cu totul, si era de parca intreaga suflare depindea de un raspuns.

-Daca ti-as spune ca nu stiu de unde ma trag, cinstite negustor, ai sa te intorci sa verifici in registre cata bere mi-ai vandut…. Iar cand am sa-ti spun ca nici macar nu mai cred ca ma trag de undeva , si ca oricum asta nu are nicio importanta, ai sa ma consideri pesemne inca unul din nebunii pribegi care-ti calca pragul. Si totusi adevarul este taman acesta: nu stiu de unde ma trag, nu imi amintesc vreun loc pe care sa-l pot considera acasa, nu-mi amintesc decat ca sunt pe drum, vesnic cautand. Si nici drumul deja batut nu mi-l amintesc, odata ce mi-a fost clar ca nu acolo se gasea ceea ce caut…….

-Dar ce cauti? intreba firesc hangiul, incurajat de vorbaria strainului. Era un hangiu priceput, simtea cand oamenii sunt apasati si au nevoie sa vorbeasca. Zgomotul din jur devenise cel normal in hanul cu pricina, si protejat de asta hangiul simti imboldul sa insiste.

-Caut ce cauta orice om, intr-un fel sau altul. Sa fiu bucuros, bunule . Bucuros si linistit. Pentru mine acestea  vin din iubire, aceea unica, totala. Cu alte cuvinte, cinstite negustor, ma gasesc parca dintotdeauna in cautarea unei anume femei.

-O anume femeie….Inteleg , zambi hangiul cu zambetul pe care de-acum si-l cunostea bine.

-Imi dau seama ca au fost destui cei de la care ai mai auzit asa ceva, spuse strainul si pentru prima data zambi, ghicind parca gandurile hangiului. Nu pretind ca as fi eu altfel, nici cautarea mea nu ma interesaza sa impresioneze. Singurul lucru de care imi pasa este sa o gasesc pe ea.

-Si cum trebuie sa fie femeia care te-ar opri intr-un loc? intreba hangiul cu un oftat usor. Mai pusese intrebarea asta de multe ori. Figura i se destinse si deveni ingaduitoare, asa cum era cand isi privea fiul luptandu-se cu sabia de lemn impotriva unui balaur imaginar.

-In primul rand nu m-ar opri , rosti strainul privindu-l direct in ochi. Femeia aceasta ma va face sa ma simt al ei insa liber, ma va face sa dau fara sa-mi ceara, ma va face sa ma simt odihnit in ciuda goanei .

Hangiul simti privirea strainului pana in maduva oaselor, si tresari ca dupa cea mai zdravana scuturare. Asta nu mai auzise pana atunci de la nimeni, dar in mod ciudat ii parea foarte familiar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: