Toamna in care a venit primavara

Nu vreau vesti proaste, nu vreau oameni urati, nu vreau sa se planga nimeni de nimic, nu vreau sa aud ce perioada de doi lei traversam, nu vreau sa-mi ceara nimeni nimic din ce nu am chef sa fac.

As vrea sa stau pe o banca in plin soare , la povesti ….. Am cunoscut foarte putine persoane pe care as avea chef sa le ascult vorbindu-mi intr-una , extrem de putine.  Mi-ar fi placut …urias de mult (fie-mi permisa sintagma asta)  …. sa am cum sa il ascult toata ziua pe profesorul de psihoterapie povestind de-a istoria psihoterapiei asa cum stie el sa o faca. De fapt …. sa povesteasca orice. Sunt sigura ca l-as putea asculta pe omul asta vorbind despre ce vrea el, oricat. Cu umorul lui potolit, ardelenesc, cu vorbele lui asa de greu de asociat unui profesor, cu mania lui pentru detalii de genul in anul 19…   As zice ca este de departe cel mai fain profesor pe care l-am avut. Ever.

Noi avem tot timpul nevoie de povesti ….

Indiferent ca este folosita ca sa explice functionarea anumitor tehnici si mecanisme in psihoterapie sau ca este zisa ca simplu adevar per se, sintagma asta este asa de EU incat ma felicit inca o data pentru inspiratia de a ma fi dus la curs acum cateva saptamani. E greu de descris bucuria pe care o simt cand cunosc oameni care sunt … ASA .

Asa am nevoie sa nu mi se tulbue apele mele colorate azi incat ma intreb de ce mama naibii nu mi-am luat concediu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: