Archive for Aprilie, 2011

Cumva

Imi place sa-mi fac ordine in sifonier.

Dar nu orice fel de ordine, ci ordinea aceea care se intampla o data pe an, atunci cand vine vara. Cand dispar camasile cu maneca lunga, odiosii pantaloni lungi , seriosi si corporatisti (chiar, sezonul asta nu i-am imbracat deloc! Saracii ….) si fustele plus rochiile cam groase. Ador sa fac din toate astea pachete bine stranse pe care le cocot (ma rog….nu direct, ci prin reprezentantul mai inalt si mai organizat din punct de vedere spatial) in locul adorabilelor haine subtiri si vaporos varatice.

Si ma gandeam cum ma simt eu un mic zeu atotputernic atunci cand le asez in sifonier in functie de felul in care le valorizez sau…dimpotriva. Probabil ca slaba mea capacitate de a scutura oameni si situatii care nu-mi plac (si care ma mai si dor ocazional, ca asa sunt eu, naiva )se compenseaza cumva prin felul in care imi investesc hainele cu mai multa sau mai putina atentie. Si asa se intampla ca din cauza ca m-a deranjat vreo anumita atitudine a cine stie cui vreo rochita ajunge pedepsita intr-un colt de sifonier, inghesuita intr-un spatiu care numai aparent este generos.

Ieri insa a fost o zi suficient de urata, cu frustrari si dezamagiri din varii directii, cat sa decid sa iau altfel de atitudine. Nu mai las iritarile sa se adune pana dau pe-afara, nu mai sunt dispusa sa intind intelegerea si bunavointa pana ajung sa ma acopere. Ieri-ea de ieri mi-a generat o pasa gen no more mr. niceguy in varianta feminina. Nu stiu daca si cat va tine, deocamdata insa este acolo.

Si ma face sa realizez ca trebuie sa cumpar mai multe umerase.

Anunțuri

Comments (4) »

Colturi de hartie

Undeva, inlauntrul sufletului ei si in acelasi timp si in afara, povesti zaceau nescrise . Si urlau din cand in cand neputiincioase, si cate una mai rasarita o strabatea din cap pana in picioare, innebunind-o cu freamatul ei nespus, zbatandu-se sa fie auzita. Si tot fosnetul asta ii dadea si ei o stare de neputiinta, si era de parca ar fi luptat impotriva propriilor ei povesti, de parca s-ar fi straduit sa inabuse tocmai aerul de care stia ca nu se putea lipsi. “La ce bun?” se intreba sufocandu-se.

Comments (9) »

Wow!!!

Exclamatia aceasta este strict pentru mine, pentru ca am reusit sa-mi amintesc din prima incercare parola , cuvantul magic care a deschis usa bloguletului astuia. Ca in rest …..nu am motive sa wow, in schimb am experiente interesante cu parole pe care mi-e imposibil sa mi le amintesc voluntar dar cand sunt cu mintea aiurea imi ies fara probleme.

Cum nu imi mai pot imagina (si eu am imaginatie bogata!) ca mai citeste cineva ce scriu eu pe-aici (probabil e asa pentru ca nu mai scriu, hm? cine stie…) postez chestia asta asa, cam pentru mine.

Si imi amintesc (mie, imi, mi) ca taaaare prost a inceput anul asta. Ca incerc sa schimb lucruri care se incapataneaza sa ramana neschimbate, ca incerc sa redevin zglobie si nu pot, ca nici macar sa scriu nu mai sunt in stare. Asa incat vegetez, ca la urma urmei vegetatia e buna la casa omului.

Si ma gandesc ca o fi bine si asa, pana la urma. Un pic de vegetatie model Ioana intr-o lume plina de betoane.

Comments (5) »