Archive for Ianuarie, 2012

Mai, sa stii ca nu!

Nu am chef ca dreptul meu sa fie egal cu dreptul lui.
 
De ce ar fi?! Dreptul meu e mai mic, mai elegant, mai gratios, mai usor de incaltat in botine cu toc care se asorteaza ad-mi-ra-bil! cu poseta si esarfa dar care la sfarsitul zilei ma fac sa plang de….asa, ca asa mai plang eu din cand in cand :D.
 
Si apoi dreptul meu, stangul si daca ma gandesc bine intreaga eu imi permit sa imi pun intrebari vitale in fata unui sifonier deschis din toate usile lui si care desi aparent nu are niciun secret fata de mine devine foarte des dubios de misterios. Si e simpatic asa, ca stare.
Ca sa nu mai pomenim ca gratiosul despre care vorbeam mai devreme nu exclude (ba cred ca dimpotriva! ) existenta unei anumite imprastieri care, fie vorba intre noi, este adorabila. Ca pana la urma sa asezi intr-o poseta mica o gramada de chestii importante intr-o ordine desavarsita si apoi sa constati ca siragul de chei este tooooocmai la fund, si atunci trebuie intai sa rascolesti totul si apoi sa pui la loc intr-un fosnet familiar la 6.30 dimineata cand el inca mai doarme nu poate fi decat…nu-i asa? adorabil!
 
Ah, si partea care imi place cel mai mult! Eu pot fi nerezonabila! Asta este o insusire care la el ar fi neplacuta rau, pe cand la mine comes with the territory!
 
Si pe bune ca as mai gasi multe argumente, doar ca nu cred ca sunt necesare. E limpede deja de ce nu imi doresc ca dreptul meu sa fie egal cu al lui.
Pentru ca este mai egal deja!!! 😛
Anunțuri

Comments (1) »

Poveste cu RATB si un caine

La patiseria din statia de autobuz de la televiziune stateau la coada o doamna si un catel.

Sa ne intelegem, nu erau impreuna! Doamna era serioasa, corpolenta si incotosmanata iar catelul era un maidanez tanar si bucuros-tremurator. La cea mai mica miscare a doamnei se misca si catelul, si m-am intrebat ce il face pe el asa de sigur ca va primi ceva. Poate doamna ii adresase cateva cuvinte de incurajare, poate il si mangaiase, cine stie?! Catelul insa era convins ca e norocos si tot comportamentul lui nonverbal (hi hi hi! 😛 ) indica nerabdarea cu care astepta sa se concretizeze pleasca pe care o astepta.

Dupa un minut-doua doamna a terminat de targuit, iar catelul nostru a inceput sa dea …as fi zis ca din coada, dar parca dadea din toata partea din spate, coada fiind doar un accesoriu… Doamna a manipulat continutul pachetului si a extras de acolo o bucata de covrig pe care a intins-o cu bunavoita tanarului nerabdator. Acesta si-a intins gatul cu gratie, a adulmecat oferta si….a ramas ca traznit. Covrig?!? I mean really…..covrig, cucoana?!?! Pentru asta am asteptat eu aici, pentru o mana de carbohidrati sau ce or fi aia, nesanatosi pentru tine si nesatisfacatori pentru mine??? Doamna noastra nu numai ca a lasat bucatica de covrig pe jos, dar a ales sa ignore complet refuzul tanarului rupand inca o bucata pe care a lasat-o langa prima. Apoi s-a intors un pic parand a spune daca ti-e asa foame sa faci bine sa mananci ce iti dau! si s-a indepartat.

Catelul a ramas privind in urma ei usor nedumerit. Iarna grea, monser…..a oftat el, si punandu-se in sezut a inceput sa priveasca in zare…….

Leave a comment »