Archive for alb negru sau in culori

Cu un om de mai multe feluri

Ristorantele de la parterul multinational are printre angajati o fata care poate fi inclusa la categoria not so normal atat de catre specialisti cat si de (sau poate mai ales de) omul de rand. Mi-a fost usor sa o tin minte, ei imposibil sa ma retina dintre toate figurile pe care le vede zilnic si in treacat, asa ca nu ne salutam. Dincolo de aspectul si privirea care dau de banuit tanara obisnuieste sa discute absurd si intens cu toata lumea si cu nimeni prin RATB-urile in care ne-am intersectat de vreo doua – trei ori in drum spre casa.

Ieri dupa-amiaza ne-am nimerit  in acelasi 335, stateam fata in fata pe una din banchete. Eu priveam cam absenta pe geam, ea discuta cu universul ca de obicei. Ne-a anuntat pe toti ca este nervoasa, iritata, ca ii vine sa pocneasca pe cineva ca sa se descarce……si tot asa timp de minute bune.

Pe undeva pe la televiziune si-a facut simtita prezenta una din migrenele mele célèbre, si am inceput sa-mi masez fruntea si tamplele mai mult in scop placebo decat din alte motive.  Si atunci tanara noastra a inceput sa se scotoceasca prin sac si mi-a intins  hotarata o folie de algocalmin. Preintampinand cumva refuzul meu politicos a insistat sa iau o pastila “sa o am acolo”, sa imi treaca durerea de cap.

Mi s-a mai intamplat o singura data un gest similar, intr-o dimineata cand plecam foarte devreme catre birou si un domn mai in varsta mi-a intins palma plina cu bomboane in ambalaj colorat. Asa, din senin.

Nu vreau sa pretind aici ca trag invataminte mirobolante despre atentia venita din partea unui om altfel destul de marginalizat social, vreau doar sa povestesc intamplarea pentru ca nu vreau sa o uit.

Leave a comment »

Mai, sa stii ca nu!

Nu am chef ca dreptul meu sa fie egal cu dreptul lui.
 
De ce ar fi?! Dreptul meu e mai mic, mai elegant, mai gratios, mai usor de incaltat in botine cu toc care se asorteaza ad-mi-ra-bil! cu poseta si esarfa dar care la sfarsitul zilei ma fac sa plang de….asa, ca asa mai plang eu din cand in cand :D.
 
Si apoi dreptul meu, stangul si daca ma gandesc bine intreaga eu imi permit sa imi pun intrebari vitale in fata unui sifonier deschis din toate usile lui si care desi aparent nu are niciun secret fata de mine devine foarte des dubios de misterios. Si e simpatic asa, ca stare.
Ca sa nu mai pomenim ca gratiosul despre care vorbeam mai devreme nu exclude (ba cred ca dimpotriva! ) existenta unei anumite imprastieri care, fie vorba intre noi, este adorabila. Ca pana la urma sa asezi intr-o poseta mica o gramada de chestii importante intr-o ordine desavarsita si apoi sa constati ca siragul de chei este tooooocmai la fund, si atunci trebuie intai sa rascolesti totul si apoi sa pui la loc intr-un fosnet familiar la 6.30 dimineata cand el inca mai doarme nu poate fi decat…nu-i asa? adorabil!
 
Ah, si partea care imi place cel mai mult! Eu pot fi nerezonabila! Asta este o insusire care la el ar fi neplacuta rau, pe cand la mine comes with the territory!
 
Si pe bune ca as mai gasi multe argumente, doar ca nu cred ca sunt necesare. E limpede deja de ce nu imi doresc ca dreptul meu sa fie egal cu al lui.
Pentru ca este mai egal deja!!! 😛

Comments (1) »

Poveste cu RATB si un caine

La patiseria din statia de autobuz de la televiziune stateau la coada o doamna si un catel.

Sa ne intelegem, nu erau impreuna! Doamna era serioasa, corpolenta si incotosmanata iar catelul era un maidanez tanar si bucuros-tremurator. La cea mai mica miscare a doamnei se misca si catelul, si m-am intrebat ce il face pe el asa de sigur ca va primi ceva. Poate doamna ii adresase cateva cuvinte de incurajare, poate il si mangaiase, cine stie?! Catelul insa era convins ca e norocos si tot comportamentul lui nonverbal (hi hi hi! 😛 ) indica nerabdarea cu care astepta sa se concretizeze pleasca pe care o astepta.

Dupa un minut-doua doamna a terminat de targuit, iar catelul nostru a inceput sa dea …as fi zis ca din coada, dar parca dadea din toata partea din spate, coada fiind doar un accesoriu… Doamna a manipulat continutul pachetului si a extras de acolo o bucata de covrig pe care a intins-o cu bunavoita tanarului nerabdator. Acesta si-a intins gatul cu gratie, a adulmecat oferta si….a ramas ca traznit. Covrig?!? I mean really…..covrig, cucoana?!?! Pentru asta am asteptat eu aici, pentru o mana de carbohidrati sau ce or fi aia, nesanatosi pentru tine si nesatisfacatori pentru mine??? Doamna noastra nu numai ca a lasat bucatica de covrig pe jos, dar a ales sa ignore complet refuzul tanarului rupand inca o bucata pe care a lasat-o langa prima. Apoi s-a intors un pic parand a spune daca ti-e asa foame sa faci bine sa mananci ce iti dau! si s-a indepartat.

Catelul a ramas privind in urma ei usor nedumerit. Iarna grea, monser…..a oftat el, si punandu-se in sezut a inceput sa priveasca in zare…….

Leave a comment »

Logici imbatabile

Povestindu-i ieri lui Liviu ca Bia a facut un desen pentru care se temea ca va primi (IN)SUFICIENT intrucat colorase cam cu prea mult albastru planeta pamant care este am ajuns la concluzia ca situatia planetei este albastra.

Iar aseara am descoperit (da!!! sunt o descoperitoare!!) sigla de la Mozilla, fapt ce a generat urmatoarea discutie savanta:

EU:

Ieri am descoperit o mare chestie, si ard de nerabdarea de a o imparti cu tine.

Stiai ca sigla de la Mozilla este de fapt un glob pamantesc (albastru, da? 😀 ) pe care se incolaceste o vulpe?

(spre linistea ta vei spune acum ca nu, nu stiai).

Well……afla dar ca sigla de la Mozilla reprezinta un glob pamantesc albastru pe care se incolaceste o vulpe . Portocalie.

Cum abia aseara am observant chestia asta rezulta ca pana aseara aveau alta sigla.

Logic, nu? 😀

EL:

evident.

ba mai mult: astia au facut schimbarea de logo cu ditamai rebrending TOCMAI pentru a justifica / sprijini / atentiona corectitudinea desenului… din discutie. a ajuns la nivel mondial dilema. e albastra situatia pa pamant ori ba?

Dupa asta, eu EU:

Da, este evidenta motivatia schimbarii de logo.

 Discutia este probabil in desfasurare la nivel international, nu s-a ajuns inca la nicio concluzie.

Specialistii in domeniu nu au ajuns la un consens intrucat inca nu s-a decis a cui parere sa aiba mai multa greutate: cea a specialistilor in chestii pamantesti, cea a desenatorilor cu sau fara albastru sau cea a zooologilor specializati in vulpi in general si in vulpi portocalii in special?

Ba mai mult decat atat, ziarele de scandal au avansat ideea ca albastrul planetei ar fi de la apa (ipoteza nefundamentata stiintific dar cu mare trecere in randul populatiei ….de rand), alertand astfel asociatiile de protectie a animalelor in general si a vulpilor portocalii in special, pentru ca stim cu totii ca vulpile nu inoata.

 Sau nu stim?!

In mod firesc, EL :

stim sau nu stim, vulpile nu inoata. fara sa stim sau sa nu stim.

acum trebuie sa apara o asociatie de protectie a apei!

 cat despre cadouri… surubelnite, becuri, izolir-band… carioci… 😀

La care finalmente EU :

Societatea de protectie a apei va fi in curand infiintata, si va protesta impotriva asocierii apei cu planeta.

Gurile rele din ziarele de scandal vor zice ca de fapt oful lor ar fi asocierea apei cu vulpile , in special cu cele portocalii, dar nu vor avea dovezi. Pentru ca vulpile nu inoata, indifferent daca stim asta sau nu.

Lupta lor fatisa va fi deci impotriva asocierii apei cu planeta.

Vor aparea si societati impotriva societatii de protectie a apelor. Inarmate cu surubelnite si izolirband ele vor monta (si presupun ca vor si izola) niste panouri in care sa faca lumii cunoscut faptul ca vulpile in general si cele portocalii in special sunt animale de casa care, indifferent de ce stim noi, nu inoata. Panourile vor fi frumos evidentiate cu becuri colorate cu carioca si plasate la orice intersectie, catusi de mica.  In zonele cu pricina va fi interzis totusi accesul vulpilor.

Asa, preventiv, pentru a preintampina proteste din partea societatilor de protectie a panourilor.

 Aaaa….Despre ce vorbeam? 😀

Deci da. cam asta …. 🙂

Comments (2) »

Gata, m-ati prins!

Si oricum as fi recunoscut si eu, daca nu cumva am mai facut-o deja.

Imi place sa fiu rasfatata,  ador sentimentul de copil colorat pe care il am cu astfel de ocazii. Ce ….. neobisnuit, nu ? 🙂

Ieri stateam cumintica si imi luam pranzul in cafeteria multinationala cand mi s-a intamplat un foarte simpatic schimb de SMS-uri cu subiect central de sezon. Rosu, aromat si fructat. Si intr-unul din SMS-uri eram intrebata daca nu cobor 4 etaje corporatiste pentru niste capsuni , „acum-acum”.

Nu-i dragut? Si, culmea coinicidentei , Daniela era imbracata in fix aceleasi culori ca si mine . Asortate amandoua cu capsunile care, by the way, au fost delicioase 😛

 

Comments (2) »

Picaturi profundamente superficiale

  • Desi week-end-ul viitor incepe ultima mea sesiune de examene din viata de student haretist eu inca nu stiu astazi, vineri, deci cu o saptamana inainte, care este programarea examenelor.  Nu e ca si cum nu as fi citit nimic pana acum, fireste ca am citit, insa na …..Iar persoanelor care eventual ar avea de gand sa imi spuna ca trebuie sa stapanesti foarte bine toata materia inainte de sesiune  tin sa le spun ca ipocrizia este una din insusirile care ma scot din minti cel mai repede. 😀
  • De cele mai multe ori cand ma tund nu prea remarca nimeni (da, stiu, pentru ca mereu imi tund doar cativa centimetri din par ), ceea ce este o mica impunsatura la adresa orgoliului meu dar pentru care am gasit rezolvare.  Dupa ce ies de la salon trimit colegelor cate un SMS in care anunt ca m-am tuns, ca sa stie ce sa faca a doua zi. Rezultatul? Succes total! Dragele de ele , uite (si) de asta le iubesc  🙂
  • Primesc din cand in cand e-mail-uri care contin la sfarsit o intreaga teorie cum ca frate, asta e un e-mail confidential, daca nu trebuia sa fii tu destinatarul sterge-l , nu fii naspa.Faza e ca anuntul cu pricina este la sfarsit, dupa semnatura expeditorului, adica dupa ce am citit, la o adica, minunatul continut confidential.  Relevanta pastrarii sau nu a mesajului in aceste conditii mi se pare oarecum redusa….
  • Astazi sunt intrucatva en dormant (asa se ortografiaza? ), ocazie cu care constat din nou cat ma storc de energie anumite situatii idioate in care ajung din propria mea neatentie sau naivitate. How’s  THAT for scenariu de viata ??? Bad, that’s how it is…..

Leave a comment »

Des deux livres

Cum se numeste o persoana care isi cumpara de la librarie o carte pe care deja a citit-o?

Raspuns: se numeste Ioana.

Cartea pe care am cumparat-o gata citita este a lui Rusdie (cum altfel?!?), „Versetele Satanice”. Inspre usoara ameliorare a situatiei pot mentiona ca mi-am cumparat si „Luka si Focul Vietii” ( tot a lui cum altfel?!!? ) , necitita inca. Ufff…..

……si astfel m-a mai lasat migrena care ma chinuia de vreo ora. Super, nu?

Leave a comment »