Archive for Citate

………………

„Acestia au fost factorii care l-au detasat pe Ormus Cama de obisnuitele legaturi ale vietii de familie. Legaturile asfixiante pe care le numim dragoste. Din pricina slabirii acestor legaturi Ormus  a devent liber, cu toate suferintele inerente unei asemenea deveniri.

Dar ceea ce dorim noi este dragostea, nu eliberarea. Care om e mai nefericit? Cel iubit, caruia i s-a indeplinit dorinta inimii, dar se teme intr-una ca o sa-si piarda visul, sau omul liber, caruia i s-a acordat o libertate pe care nu o cautase, si care se simte gol si singur printre ostile de captivi de pe pamant?”

Salman Rushdie, din „Pamantul de sub talpile ei”

Leave a comment »

Si inca unul

” Probabil ca aceasta idée a sinelui-ca-si-comunitate insemna, de fapt, sa fii o fiinta in lume; o astfel de fiinta fiind inveitabil, in fond, o fiinta printre alte fiinte, o parte din fiintarea tuturor lucrurilor. Poate ca pluralitatea nu era prerogativa exclusiva a regelui, poate ca nu era , in fond, dreptul sau divin. Se putea chiar sustine mai departe ca, din moment ce reflectiile unui monarh se reflectau, fara indoiala, chiar daca intr-o forma mai putin elevata si rafinata, in gandurile supusilor sai, era logic inevitabil ca barbatii si femeile asupra carora domnea sa se gandeasca la ei insisi drept “noi”. Se vedeau, probabil, ca niste entitati plurale formate din ei insisi plus copiii lor, mamele, matusile, sefii, cei de aceeasi credinta, cei alaturi de care munceau, clanuri si prieteni. Si ei isi percepeau sinele drept multiplu – un sine care era tatal copiilor, altul care era copilul parntilor; stiau ca se comporta intr-un fel cu sefii si in alt fel acasa, cu nevestele lor; pe scurt, erau cu totii niste pachete de euri, debordand de pluralitate, la fel ca si el. ”

Salman Rushdie – din „Seducatoarea din Florenta”

Leave a comment »

Nici nu realizam cat imi lipsea

„Daca avea vreun cusur, atunci era acela al ostentatiei, acela de a cauta sa nu fie doar el insusi, ci si un spectacol al lui insusi […] ”

„A inmultit pestele si franzelele cu cateva miscari ale mainii sale elegante , ceea ce era, bineinteles, o blasfemie, dar marinarii infometati l-au iertat cu usurinta. Si-au facut rapid cruce, ca sa se asigure in caz ca Isus Hristos avea sa se infurie ca i-a fost uzurpata pozitia de catre acest facator de minuni de data mai recenta, si si-au infulecat pranzul neasteptat de bogat, chiar daca dubios din punct de vedere teologic.”

Salman Rushdie, din „Seducatoarea din Florenta”

Leave a comment »

Stropi de intelepciune de la Anthony De Mello

Salvarea pestelui de catre maimuta

– Ce Dumnezeu faci? am intrebat-o eu pe maimuta vazand ca scoate din apa un peste pe care il aseaza pe creanga unui copac.

– L-am salvat de la inec, a venit prompt raspunsul.

 

Pestisorul

– Scuza-ma, s-a adresat un pestisor unui peste mai batran. Esti mai in varsta decat mine … Poti sa-mi spui unde pot descoperi acel lucru care se numeste Ocean?

– Oceanul, i-a raspuns pestele mai batran, este acel lucru in care te scalzi chiar acum.

– O, asta? Bine, dar asta este apa! Ceea ce caut eu este Oceanul, a raspuns deziluzionat pestisorul, dupa care a plecat mai departe sa caute.

 

Diavolul si prietenul sau

Diavolul s-a dus la plimbare cu un prieten. Cei doi au vazut pe cineva in fata lor aplecandu-se si ridicand ceva de jos.

– Ce a gasit acel om? a intrebat prietenul.

– O frantura de adevar, i-a raspuns diavolul.

– Si nu te tulbura acest lucru?

– Deloc. Am sa-l las sa o transforme intr-o convingere.

 (A. De Mello, din „Cantecul Pasarii”)

Leave a comment »

Cam asa…..

„There can be no transforming of darkness into light and of apathy into movement without emotions.”

„Who has fully realized that history is not contained in thick books but lives in our very blood?”

Multumesc, domnule Jung!

Comments (2) »

Din „Diavolul si domnisoara Prym” (Paulo Coelho) – 2 –

Daca mai e cineva in afara de mine care „gusta” placerea citatelor , rog extrapolati ideile de mai jos. Pe mine m-a „lovit” fragmentul pe care il pun aici, pentru ca l-am scos din contextul strict al cartii si l-am aplicat unor situatii al naibii de  reale.  Ajustand, fireste. Ca asa fac eu ocazional, transform in simboluri si apoi aplic cum ma taie capul 🙂 Enjoy!

 

” — Îţi mulţumesc că ai făcut ce te-am rugat. Şi că ai povestit istoria interesantă şi adevărată despre spânzurătoare.

— În pădure, mi-ai spus că vrei să afli răspunsul la unele întrebări, dar după felul cum ţi-ai construit planul, numai răutatea este recompensată; dacă nu va fi nimeni ucis, Binele nu se va alege decât cu laudele. După cum ştii, laudele nu satură gurile flămânde şi nu readuc la viaţă oraşele în declin. Dumneata nu cauţi răspunsul la o întrebare, ci confirmarea unui lucru în care doreşti cu disperare să crezi: toată lumea e rea.

Privirea străinului se schimbă, iar Chantal observă.

Dacă toată lumea e rea, tragedia prin care ai trecut se justifică — urmă ea. Ar fi mai lesne să accepţi pierderea soţiei şi a fiicelor dumitale. Dacă există însă oameni buni, atunci viaţa îţi va fi insuportabilă, oricât ai susţine contrariul; pentru că destinul ţi-a întins o cursă şi ştii că nu ai meritat-o. Nu vrei să vezi revenind lumina, ci certitudinea că nu există nimic altceva decât întunericul.” 

Leave a comment »

Din „Diavolul si domnisoara Prym” (Paulo Coelho) – 1 –

„Oricum, toţi anii câţi rămăsese aşezată în faţa porţii casei sale în aşteptarea sosirii lui nu fuseseră în zadar, deoarece o învăţaseră să înţeleagă frumuseţea munţilor — ceva ce nu observase până atunci din simplul motiv că se născuse acolo şi era obişnuită cu peisajul”

„Berta îşi dădu brusc seama că simplul fapt de a şti că răul tocmai sosise în Viscos nu schimba cu nimic situaţia; diavolii vin şi pleacă mereu, fără ca prezenţa lor să aibă neapărat vreo urmare. Ei bat în mod constant lumea, uneori doar ca să vadă ce se mai întâmplă, alteori ca să pună la încercare un suflet sau altul, dar sunt nestatornici şi-şi schimbă ţintele fără nici o logică, ghidaţi numai de plăcerea unei bătălii care ar merita să fie dată.”

„Ca o bună ex-catolică, nu dădea nici o crezare tradiţiilor şi superstiţiilor, mai ales celor din Viscos, care-şi aveau rădăcinile în vechea civilizaţie celtică ce fusese cândva predominantă în zonă. “Un tunet e pur şi simplu un fenomen natural. Dacă Dumnezeu ar vrea să le vorbească oamenilor, n-ar folosi mijloace atât de indirecte.””

„— Mi-aţi promis că dacă vin cu dumneavoastră, îmi veţi răspunde la orice întrebare.

— În primul rând, să nu crezi în promisiuni. Lumea e plină de ele: bogăţie, mântuire veşnică, dragoste fără sfârşit. Unii cred că pot să promită orice, alţii acceptă tot ce le asigură zile mai bune, aşa cum trebuie să fie şi în cazul dumitale. Cei care promit şi nu se ţin de cuvânt sfârşesc în neputinţă şi frustrare; la fel se întâmplă şi cu cei care îşi respectă promisiunile făcute.”

„Îşi dăduse seama că există două lucruri care te împiedică să-ţi realizezi visele: gândul că sunt imposibile sau, printr-o bruscă răsturnare a rotii norocului, faptul de a le vedea transformându-se în ceva posibil când te aştepţi mai puţin. Ei bine în acest moment apare spaima de un drum care nu ştii unde duce, de o viaţa cu provocări necunoscute, de posibilitatea ca lucrurile cu care suntem obişnuiţi să dispară pentru totdeauna. Oamenii vor să schimbe totul, dar în acelaşi timp, ar dori ca totul să rămână la fel.”

Comments (5) »