ianuarie | 2009 | Ioana scrie

Archive for ianuarie, 2009

Ploaie de vara

ianuarie 30, 2009 · Înregistrat sub alb negru sau in culori, constatari

……… asta la vara, ca deocamdata in Bucuresti ploua dupa modelul bacovian de cateva zile. Si dintr-o data orasul s-a transformat dintr-o mizerie (cum era pana acum) intr-o mizerie uda. Cu trotuare baltinde (am adorat in liceu gerunziile acordate, si le folosesc si acum cand am ocazia. Ploaia mi se pare , iata, un prilej bun), cu oameni bezmetici sub umbrele de care te lovesti, cu strazi a caror traversare presupune sa fii dotat cu cizme de cauciuc.

Fereastra mea de la birou imi ofera imaginea unei curti in care se sculpteaza diverse chestii din piatra. Ma rog …… „sculpteaza” este un eufemism extrem pe care mi-l permit pentru ca e vineri si ma simt marinimoasa. Ramane insa ideea cu chestiile din piatra. Statuete si niste cruci. Primele grotesti, ultimele …. morbide, fireste. Si ma uit cat de lugubra e imaginea sub cerul asta plumburiu si sub ploia asta de neoprit, ma gandesc ca ar fi un cadru perfect pentru un film de groaza (poate ii scriu eu scenariul daca mai ploua mult) si decid ca sunt multumita de faptul ca macar in biroul meu exista geam. Si mai beau o gura de cafea.

„Ploua stupid. Norii isi scutura ca dintr-o ciutura frigul lichid”

Comments (4) »

Verde nou

ianuarie 29, 2009 · Înregistrat sub alb negru sau in culori

Azi dimineata, in timp ce imi inspectam orhideea de pe birou, am observat ca i-a aparut o frunza noua. Dar nu acolo unde ies de obicei frunzele noi la orhideea mea, ci un pic intr-o parte, unde nu m-as fi asteptat. Si i-am zambit, i-am zis „wellcome, buddy!”, i-am dat apa si … m-am gandit cum apar lucrurile noi si dragute uneori de unde nu te astepti. 🙂

Comments (9) »

Ce viseaza omul cand n-are ce face, dar mai ales cand doarme

ianuarie 27, 2009 · Înregistrat sub cai verzi pe pereti

DEDICATIE PENTRU MONA SI MININA

Mona draga, in ciuda avertismentelor si sfaturilor Mininei … ti-am facut rost de casa cu scara. Cred ca e mare, eu nu am vazut decat etajul. Desigur, acum ai sa fi tentata sa crezi ca daca am vazut etajul sanatos si normal si logic ar fi sa fi vazut si parterul. Mai…. asta noapte categoric nu. Asta noapte nu am vazut decat etajul. Iti las tie placerea descoperirii secretelor casei, eu nu dezvalui decat cateva lucruri minuscule. Cum ar fi cartofii (desi nu erau chiar minusculi) pe care ii tii in camera lui Costi si pe care ma pregateam sa te ajut sa ii duci la parter cand a sunat ceasul. Tin sa exprim cu aceasta ocazie scuzele mele maxime pentru faptul ca nu te-am ajutat, dar a trebuit sa plec la birou. Imi cer scuze si Mininei, pe care am lasat-o sa ma astepte in fata chioscului cu bilete RATB de langa blocul alor mei, si careia nici nu i-am scris invitatia pentru petrecerea cu fostii colegi de liceu . Petrecere pe care ea o organizeaza, si m-a rugat sa scriu o invitatie astfel incat sa nu vina nimeni . Intrucat se organizeaza una acasa la Mona si Costi. Ca pentru asta erau cartofii de la Costi din camera. La coboratul carora nu am ajutat, ca a sunat ceasul. Si inainte sa sune ceasul nu am putut sa ajut, ca aveam cu al meu sot o discutie filosofica in alta camera de la etaj. Si sotului meu nu prea i-au placut concluziile la care am ajuns in urma filosofarii, si a ramas cazut pe ganduri in camera. De ce lasi mai Mona ganduri asa, imprastiate, sa cada oamenii pe ele??

Comments (6) »

SCOLI SUPERIOARE sau CU SAU FARA SERVER

ianuarie 25, 2009 · Înregistrat sub alb negru sau in culori

Iata-ma din nou, dupa muuulti ani, in sesiune.

Emotii destule (ca doar fac facultatea asta din pasiune, imi trebuie note mari, nu?), materie muuulta, colegi dezinteresati care s-au inscris numai ca sa aiba diploma, dezamagire cat carul….

Ma prezint eu ca o floare acum trei saptamani la primul examen. Stiam ca sunt multi inscrisi , ca deh, universitatea asta e darnica, numai cine nu stie sa citeasca nu ia nota de trecere, asa ca …. Dar nu ma asteptam la bulucul de la intrarea in cladire. Era …. nenorocire, era de parca aia care nu ar fi intrat pe usa in 3 secunde ar fi fost omorati cu bestialtate. Dupa ce m-am luptat cu toata forta celor 45 de kg ale mele am intrat. Dupa frigul pe care il trasem in afara usii am intrat brusc la cele 45 de grade din sala de examen. ……….bine, nu ori fi fost chiar 45….. Da’ era al naibii de cald. Am trecut cu brio primul examen, si …..

…in duminica urmatoare m-am prezentat cu o ora mai devreme, pregatita pentru impins. Surpriza!!! Se schimbase situatia, s-a cautat in dictionar sensul cuvantului „organizare”, s-a gasit si s-a si aplicat! Nu perfect, dar mult peste nivelul primei zile de sesiune. Si a trecut si asta.

Si a venit al treilea, cel de azi. Cea mai multa materie de citit , cea mai faina pana acum(dupa parerea mea), ca atare …. dorinta cea mai mare sa iau nota mare. Ajung la facultate cam cu o ora inainte de ora la care eram programata, si … surpriza! (Tu, Doamne, cum imi face mie facultatea asta surprize la fiecare examen!!!) : A PICAT SERVERUL! Adicatelea…no exam possible, ca se sustine pe net, pe PC…pe ETC. Dupa framantari de maini, dupa multe „hai frate da-o’n … colo de treaba ” auzite din toate partile ….. s-a rezolvat. Probabil anumite injurauri au avut efect vindecator pentru server, care si-a revenit miraculos. Miracol care a tinut FIX pana am intrat eu in sala, cand … guess what! A picat din nou! Dupa doua ore de asteptari in fata marieie sale PC-ul cel neputincios vine ANUNTUL: examenul se reprogrameaza. Probabil in sala ramasesera persoane care nu stiu foarte bine sa injure. Plec din sala, urc in tramvai, cobor din tramvai ,ma urc in autobuz, merg o statie, suna telefonul. Colega mea care mai ramasese sa astepte pe cineva imi zice : „a inviat severul! Pe cei care nu au plecat ne strecoara printre cei de anul II ” Fablos, zic, si ma intorc. Fix la timp cat sa prind un loc intr-o sala, sa-mi dau examenul si sa iau nota aia a care visam. Si iata ca a putut fi si in anul I si in anul II in acelasi timp, la aceeasi facultate.

CONCURS pentru persoanele care inca nu au renuntat sa astepte ceva randuri noi pe blogul meu: ce surprize credeti ca ma mai asteapta in urmatoarele saptamani? Mai am 4 examene. Pariuri,anybody?

Comments (6) »

Sambata cu TV si catei

ianuarie 8, 2009 · Înregistrat sub povesti

„Nu mai suport sa stau in casa asta plina de fantome!” isi spuse ea, si apucand jacheta de pe spatarul scaunului iesi trantind usa. „Funny ar fi sa imi fi uitat cheile inauntru” se gandi ea, si imediat inepu sa se deruleze in mintea ei filmul serii in aceasta eventualitate. Nu s-ar fi putut duce la ai ei, erau plecati la niste prieteni in afara orasului, la baute. „Pana si ai mei, oameni de peste 50 de ani, se distreaza mai bine decat mine intr-o seara de sambata”. In drumul spre lift trecu pe langa o usa din spatele careia se auzeau zgomotele unei emisiuni TV ……. si cateva suspine non TV. „Jesus….. pana si EA se distreaza mai bine decat mine!” isi spuse inciudata. Apoi o pufni rasul, amintindu-si figura acra a „DOAMNA administrator , tinere!!” facand scandal la parterul blocului, secondata de doamna aia grasa care statea la doi. Avea tanti aia grasa un catel mic si urat si nesuferit, care latra la „tinere!!!” de parca i s-ar fi facut personal vreun rau. „Pfui! Daca ar sti doamna cu catelul la ce emisiuni se uita idolul ei sambata seara, si ce mai boceste pe tema tampeniilor debitate acolo!!!” ……… deci nu s-ar fi putut duce la ai ei . Singura varianta era matusa-sa, sora tatalui. „Nu reusesc sa inteleg stilul tau de viata dezordonat” i-ar fi spus matusa pentru n’spea oara. „Tinerii de azi nu mai stiu ce sunt alea reguli!” ar fi continat . „De fapt… stii ….. reguli avem si noi, cu tonele!” i-ar fi replicat ea. „Nu fi obraznica, te rog! Bea-ti ceaiul! ” i-ar mai fi zis, si i-ar fi intins cu un aer martial o cana cu ceai cu gust incert si prea putin zahar. Simtind ca se sufoca isi duse mana in buzunar sa caute balsamul de buze, gestul ei reflex. Dand acolo de chei („cand naiba le-am pus aici?!?”) incepu sa zambeasca de nestapanit. La parter dadu peste doamna cu catelul, care se intorcea de la plimbarica de seara. „Buna seara doamna! Urcati repede, a inceput deja emisiunea!” spuse ea prosteste, si fugi in strada. Auzi in urma murmure „tinerii astia de azi ….. nu mai stiu ce sunt alea reguli!”

Comments (53) »

Leapsa despre frica

ianuarie 7, 2009 · Înregistrat sub alb negru sau in culori

Am primit pentru prima data leapsa de la Dani, si insir aici cam ce i-am spus si Giei, cu ceva adaugiri 🙂

Daca nu mi-ar fi frica as scrie mai mult cu mine insami. Din pacate chiar azi am primit dovada ca teama mea de a ma dezvalui nu e chiar nejustificata. Dar daca nu mi-ar fi frica m-as lasa descrisa de cuvinte indiferent de ironiile pe care eu (in forma scrisa) le starnesc in altii. Noroc ca primesc si incurajari, si multumesc frumos de tot intregului meu blogroll pentru asta 🙂
Daca nu m-as teme as incerca sa-mi schimb profesia. ACUM. Din pacate partea de rational din mine imi pune frane.
Daca nu mi-ar fi frica as striga tare lucrurile pe care le detest la cei dragi. Nu mereu, nu de la orice nimic. Doar de la lucrurile si intamplarile care chiar ma supara.
As “filosofa” mai mult.
As … admite niste lucruri. Nu spun care. E conditional optativ prezent, inca imi mai este frica

Ioana, ce zici? Vrei sa scrii despre asta? Stina? How about you, Costiman? Mona, tu ce crezi, va scrie ceva? ;))

Comments (11) »

Despre posibile certitudini

ianuarie 7, 2009 · Înregistrat sub alb negru sau in culori, cai verzi pe pereti

Sau despre serendipitate. Despre adevarurile (dar or fi pana la urma adevaruri?) descoperite „din greseala”, fara sa le fi cautat, adevaruri care iti dau peste cap ordinea interioara si iti schimba sistemul de valori.

Sau despre felul neasteptat in care culorle isi schimba locul cunoscut, nuantele se amesteca si apoi se separa.

Despre atunci cand constati ca peretii pe care iti plimbai cu nonsalanta si incredere caii verzi de fapt nici nu suporta aceasta culoare. Despre dezamagirea care te cuprinde si care iti schimba felul de a percepe anumite lucurui. Despre atunci cand fructele nu mai au aroma si nici crema caramel dupa care te innebuneai nu mai are savoare. Despre felul in care iti este ciuda, si oftezi a tristete si neputiinta.

Despre speranta. Speranta ca in ciuda a … tot …. tu mai poti colora. Cu rosu , sa zicem, for a change. Despre speranta ca gustul si aroma cafelei, impartasite colorat (ca asa iti place tie) nu dispar totusi. Despre cateva lucruri noi si despre increderea ca nici anumite lucruri vechi nu vor disparea niciodata. Despre zambetul pe care il simti in coltul gurii la ideea acestei … posibile certitudini 🙂

Comments (13) »

Special post for Cristi Suica

ianuarie 5, 2009 · Înregistrat sub Uncategorized

Daca acum citesti acest post inseamna ca (tu, Doamne! cata perspicacitate!) ai retinut cam cum il cheama pe blogul meu. Asa ca imi permit un sfat (ok, ok, numeste-l avertisment): sa nu dea naiba sa spui ca povestile mele si caii mei verzi de pe pereti sunt subiecte „pentru gagici”! Sa nu cumva! Daca faci aceasta imensa eroare va convoc pe tine si Ioana ta la noi si te oblig sa te uiti de 4 ori la rand la „Love Actually” , in timp ce eu si Ioana lacrimam ca fetele 🙂

Deal??

Imagineaza-ti!

ianuarie 5, 2009 · Înregistrat sub cai verzi pe pereti

Fa asta ca exercitiu! Da, cu tine vorbesc, nu te uita in spate!

Ai curajul de a-ti imagina. Scoate dintr-o situatie care nu iti este 100% ok acele ingrediente care te nemultumesc si incearca sa o traiesti in imaginatie. Prefa-te ca ai bani pentru rochia aia superba din vitrina! Prefa-te ca fata aia care te atrage nu e deloc inaccesibila asa cum stii tu ca e! Prefa-te ca … orice vrei tu, pana la urma. Ai grija insa sa nu cumva sa o iei razna! Nu uita ca nu esti decat intr-o realitate aproape virtuala, nu ramane inchis(a) in ea! Doar imagineaza-ti, atat. Si pe urma analizeaza un pic: ce ai simtit preponderent? Frustrare ca nu se intampla pe bune? Sau o mica urma de incantare ca ai trait-o chiar si asa?

Cred ca daca la sfarsitul acestei incercari ramai cu un zambet catusi de mic pe buze, atunci inseamna ca a meritat.

Tu ce crezi?

P.S. (later edit, cu scuze mari pentru omisiune. Tin neaparat sa ii multumesc pentru ideea acestui post Locului care spune povesti . E un loc minunat, mergeti sa-l vizitati 🙂 )

Comments (2) »