Archive for Februarie, 2009

Ziua in care a venit primavara

Se trezise fara probleme , inainte sa sune ceasul.

I se intampla deseori asta, dar parca dimineata aia avea ceva special. Zambi gandindu-se cat adora genul ala de dimineti, care contineau by default un iz de buna dispozitie care va sa vina, ca o promisiune.

Habar nu avea de unde venea chestia asta, si daca ar fi fost sa fie total sincera nici nu tinea neaparat sa afle. Ii placea doar sa savureze momentul, pentru ca pesimismul care incepuse sa o caracterizeze de o vreme o facea sa se indoiasca de durate.

Dar nu numai trezirea ii fusese lina in dimineata aceea. Parca totul in jurul ei se intampla de asa natura ca sa ii faca ei placere. O pufni rasul amintindu-si o fraza dintr-o carte celebra si bine vanduta, si uitandu-se in oglinda intreba sugubat “Universule, faci totul ca sa ma simt eu bine? Deci nu erau doar vorbe goale si bine vandabile?”

Cafeaua incepu sa sfaraie in aparat “De fapt sfaraie aparatul, nu cafeaua. Cafelele mele sunt tacute si aromate. Si uneori cand ma grabesc reusesc sa fie si cam prea dulci” gandi ea in timp ce isi turna in ceasca. Apoi pufni iar in ras. “Sunt in ultmul hal de ciufulita, pijamaua asta numai sexy si sofisticata nu e, dar cafeaua trebuie sa o beau din ceasca eleganta,  cu farfuriuta atasata!”

Peste o ora plutea (sau cel putin asa SIMTEA ea, ca pluteste) afara din casa, respirand cu nesat aerul inca destul de curat. Domnul care ii vindea in fiecare dimineata ziarul ii intinse un buchetel mic de ghiocei.

Prinzandu-l la rever (chestia care categoric nu o caracteriza) avu de-o data o revelatie, o explicatie pentru tot: VENEA  PRIMAVARA!

Anunțuri

Comments (19) »

Criza….

….de idei.

Sau …. sa ii spun „pana”, ca sa folosesc si alte cuvinte decat cele auzite peste tot in ultima vreme? Neaaaahhh! CRIZA este mult mai elocvent. Exprima perfect sentimentele mele in fata monitorului care imi afiseaza blogul meu verde, lasat cam de izbeliste. E clar, oricat te-ai crede (sau oricat ai fi!) de inventiv, daca te apuca „idiosincrasiile” n-ai ce sa faci. Ca daca incerci sa te lupti cu ele constati ca bati apa in piua intr-una pe aceleasi idei. Asa ca mai bine astepti sa treaca urticaria (parerea mea!) si vezi dup’aia ce se intampla.

Comments (9) »

Da.

Ador diminetile de iarna. Mai ales daca se intampla cand astept cu infrigurare sezonul primavara-vara, plec de acasa cu capul descoperit (dar cu umblela. Ca doar vine primavara.) si constat ca ninge. Ca in povestile de acum doua posturi.  Da da, le ador.

In batranul Bucuresti daca ninge 15 minute se ingreuneaza circulatia si se face mocirla. Daca ploua 10 minute se ingreuneaza circulatia si se fac balti. Oricum am da-o, Bucurestiul este un oras alergic la umezeala.

In autobuz azi dimineata soferul asculta un CD pe care o tanti din zilele noastre (sau cel mult din zilele parintilor mei) executa niste romante.  Tonul era cam tragic, acompaniamentul la fel, atmosfera pe care o transmitea era artificiala si fara pic de corazon. Suna intr-un fel aproape metalic. Mi-ar fi placut sa ascult niste Gica Petrescu, altul ar fi fost sirul gandurilor mele in situatia aia.

Cuptorul cu microunde din cafeterie indica ora 9.30. Am tresarit, m-am scuturat si am privit bine in jur: am intrat intr-o bulca temporala? Nici nu am apucat sa ma bucur bine la gandul scriiturilor pe care le voi produce, ca am remarcat cu coltul ochiului ceasul din perete. Era 7.15. „Pacat ! ” mi-am zis eu.  „Numai cuptorul cu microunde va avea ceva remarcabil de zis in dimineata asta” .

Comments (6) »

Gesturi cute

Colega mea de la marketing vine destul de des la mine cu diverse chestiuni legate de facturi, contracte etc. Azi a venit la mine grabita si mi-a intins un servetel impachetat frumos. „Am pastrat ceva pentru tine” imi zice si mi-l intinde discret. In pachetel era o bomboana de ciocolata de la Ana , si ea stie ca sunt mare amatoare a bomboanelor alora. De la mine s-a molipsit si ea,  si pentru ca ieri s-a oprit sa-si cumpere … azi mi-a adus si mie.

Pana la urma e cat se poate de adevarat cliseul ala cum ca bucuriile vin din lucruri marunte. A fost asa de cute si de neasteptat, si m-am bucurat sa vad ca nu chiar toata lumea e total innegurata.

Multam Oana, bomboana a fost delicioasa 🙂

Si pentru ca nu ar fi corect altminteri, nu pot scrie despre gesturi cute fara sa o pomenesc pe Dani.  Daca pot spune asa, Dani ESTE un gest cute. Chiar daca exprimarea asta pare ciudata, la o recitire are sens 🙂

Comments (14) »

Cartoon taunt

Nu stiu cum se face, dar tot traiesc dimineti in care ma simt ca in desenele animate. Erau candva niste desene in care personajul (nu mai retin cine, regret) trebuia sa traverseze o sosea care se intindea pe muulte dealuri si vai. Se uita in dreapta, pustiu. Se uita in stanga ….. nici tipenie. Se mai uita o data … nimic! Si FIX in momentul in care punea piciorul sa traverseze aparea o masina in viteza maxima si il intindea pe asfalt.  Nu in acelasi mod (Doamne ajuta!)  dar cu aceeasi ironie mi se intampla mie unele dimineti. Daca ma opresc in statie la tramvai trec vreo 3-4 autobuze care pana in momentul marii decizii nici nu se zareau. Daca ma hotarasc sa purced catre statia lui 335, cand ajung la the point of no return ma depaseste tramvaiul dupa care ma uitasem cat de serios putusem la ora aia. Si astept la autobuz asa cum astept castigul la loto (nu, nu am jucat, lasati-ma cu bancul ala :))  ).

S-ar zice ca dupa atatea portii de Murphy-like mornings m-am imunizat. Si adevarul e ca m-am cam, numai ca azi dimineata era al naibii de frig si am inghetat …. in plina ironie.

Comments (2) »

Ninge ca in …. care poveste?

Asa m-am saturat de sintagma „ninge ca in povesti” …… Pana peste cap mi s-a luat de ea! Care povesti? Cred ca iubirea mea vesnica pentru vara mi-a blocat o parte de memorie, dar zau ca nu imi vine in minte nicio poveste fericita despre ninsori si zapada. Bine, ok … povestile de Craciun….  Ok, am sa le strang pe toate sub denumirea generica de POVESTEDECRACIUN . Atunci … sa se reformuleze! Sa se spuna „ninge ca in poveste”. Una singura.

In povestile care imi vin mie in minte acum e vara.  In Alba-Ca-Zapada e vara, imi amintesc perfect de rochia aia albastru cu galben, si nicio persoana in toate mintile nu umbla in rochie din aia iarna.

In Cenusareasa …… vara, din nou. Sau cel putin primavara.

Hansel si Gretel. E nevoie de argumente ca sa vedeti ca nu era nici urma de iarna nici acolo?

Si as mai putea continua cu usurinta.

Acesta nu este un post serios. Defel. Este un post scris de copilul rebel din mine, care s-a saturat de frig si umezeala si haine groase ci cizme nedelicate. Copilul care vrea rochii vaporoase in culori pastel, cu papuci si geanta asorte. Asa ca sper ca nu se asteapta nimeni sa fiu rezonabila. Mi-e doar … foarte dor de vara mea, atat.

Comments (18) »

Putem sa si radem?

Alo ? – Da ! – Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala ? – Da, noi suntem ! – Cu Gogu de la cazane, va rog.

Comments (6) »